O DECIZIE POLITICĂ Premierul spaniol, Mariano Rajoy, a anunţat ieri că regele Juan Carlos l va abdica. Anunţul a fost făcut la televiziunea naţională şi a luat pe toată lumea prin surprindere. După aproape 40 de ani pe tron, regele Juan Carlos I a decis să lase coroana fiului său, prinţul Felipe de Asturias, de 46 de ani. ”În vederea măsurilor constituţionale corespunzătoare, prezint înscrisul pe care îl citesc, semnez şi îl predau pe loc domnului premier şi prin care îi comunic decizia de a renunţa la Coroana Spaniei”, se arată în textul prin care şeful statului şi-a anunţat decizia. Premierul Rajoy va convoca un Consiliu de miniştri extraordinar, pentru a asigura respectarea prevederilor constituţionale ce stabilesc abdicarea, mai precis, elaborarea unei legi organice în acest sens, aşa cum stabileşte articolul 57, paragrafele 1 şi 2, din cadrul Constituţiei Spaniei. Ulterior, Legislativul ar urma să îl proclame rege pe prinţul Felipe într-un timp cât se poate de scurt.

Regele Juan Carlos, în vârstă de 76 de ani, ar fi decis încă din luna ianuarie să facă pasul abdicării, după ce s-a gândit îndelung. Potrivit unor surse din cadrul Casei Regale, decizia abdicării nu a avut legătură cu starea sa de sănătate, fiind o decizie politică. Spaniolii l-au privit cu mare drag pe regele Juan Carlos, care a reuşit să facă trecerea de la regimul dictatorial impus de Francisco Franco la democraţie şi aderarea la UE, însă, din 2012, acesta a ajuns la un minim istoric de popularitate, în urma mai multor scandaluri provocate de comportamentul considerat nepotrivit, dar şi de acuzaţiile de corupţie. Regele Juan Carlos le-a comunicat încă din luna martie decizia abdicării atât premierului spaniol, Mariano Rajoy, cât şi liderului opoziţiei, Alfredo Pérez Rubalcaba, reprezentând Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, şi spre surpriza sa... nu a fost contrazis.

SIMBOL AL DEMOCRAŢIEI Şeful Guvernului spaniol l-a descris pe regele Juan Carlos drept ”un apărător neobosit al intereselor noastre, cu tot ce a putut contribui la bunăstarea spaniolilor. Este o figură istorică, legată strâns de democraţia Spaniei”. În plus, Mariano Rajoy a subliniat pregătirea celui care va deveni noul şef al statului. Prinţul Felipe de Asturias, care va domni cu numele de Felipe al VI-lea, dispune de pregătire, amplă experienţă în afacerile publice şi prezintă garanţii solide că funcţia de şef de stat va fi la înălţimea aşteptărilor. ”Procesul presupus de abdicare şi urcarea pe tron a prinţului Felipe de Asturias vor avea loc într-un context de stabilitate instituţională, ca semn al maturităţii democraţiei Spaniei”, a conchis şeful Guvernului.

Juan Carlos a fost proclamat rege al Spaniei la 22 noiembrie 1975, la două zile după moartea lui Franco. S-a născut la Roma, în 1938, unde bunicul său, regele Alfonso al XIII-lea, şi alţi membri ai familiei regale spaniole se aflau în exil, după proclamarea republicii, în 1931. Părinţii săi au fost Juan de Bourbon şi Battenberg şi María de las Mercedes de Bourbon şi Orleans. Prinţul Juan Carlos a ajuns în Spania la vârsta de 10 ani. În timpul regimului Franco, a devenit primul ofiţer care a deţinut rangul de locotenent în toate cele trei departamente ale armatei Spaniei. În 1969 a fost învestit prinţ moştenitor, fiind desemnat să îi succeadă lui Franco şi să restabilească monarhia după 44 de ani de interregnum. În 1977 a adoptat o serie de reforme politice şi administrative care au permis organizarea primelor alegeri libere după 1936. Sub domnia sa, Spania a devenit o putere economică şi destinaţia preferată de vacanţă a europenilor. Din căsătoria cu prinţesa Sofia a Greciei au rezultat trei copii, două fete şi un băiat, care acum îi va succede tatălui său.

Decăderea regelui a venit însă în 2012, după o vizită controversată în Botswana, în cursul căreia a căzut şi şi-a rupt şoldul, fiind readus la Madrid de urgenţă, pentru a fi operat. În timp ce şomajul atingea un nivel-record în Spania, vizita regelui în Botswana pentru a participa la o vânătoare - plătită din bani publici - de elefanţi, specie ameninţată cu dispariţia pe continentul african, a provocat ample critici. Cei mai vehemenţi detractori ai regelui l-au acuzat de ipocrizie, pentru că înainte să plece în vizită le ţinuse un discurs conaţionalilor săi, cerând solidaritate şi să strângă cureaua pentru a ieşi din criză. Şi scandalul în care este implicat soţul infantei Cristina, Inaki Urdangarin, acuzat de deturnare de fonduri, a alterat serios imaginea Casei Regale spaniole. Prinţul Felipe de Asturias a scăpat însă neatins de toate aceste scandaluri şi se înfăţişează ca un rege modern pentru Spania mileniului III.

Juan Carlos I s-a născut la 5 ianuarie 1938, la Roma. Şi-a asumat prerogativele de şef de stat angajându-se să fie monarhul tuturor spaniolilor. Tatăl lui a vrut ca viitorul rege să fie educat în Spania. În 1954 şi-a încheiat studiile secundare la Liceul San Isidro din Madrid, iar din 1955 a studiat în cadrul Academiilor şi Şcolilor Militare ale celor trei arme. Între 1960 şi 1961 şi-a completat educaţia la Universitatea Complutense din Madrid, unde a urmat cursuri de drept politic şi internaţional, economie şi finanţe publice. Juan Carlos are două surori: Pilar, născută în 1936, şi Margarita, născută în 1939, dar şi un frate, Alfonso, care a murit în 1956.

În calitate de moştenitor al tronului, Juan Carlos a participat la ceremonii oficiale alături de Franco şi între anii 1969-1975 şi-a declarat public susţinerea pentru regim, ceea ce i-a adus opoziţia liderilor liberali şi diasporei spaniole, care luptau pentru reformarea statului. Franco a negat orice acuzaţii la adresa lui Juan Carlos, spunând că este loial viziunii sale. Juan Carlos a servit ca şef de stat în timpul perioadelor de boală ale generalului. La 30 octombrie 1975, grav bolnav, Franco i-a cedat controlul. Francisco Franco a murit la 20 noiembrie 1975, iar la 22 noiembrie, Parlamentul l-a proclamat pe Juan Carlos rege al Spaniei. Ceremonia de încoronare a avut loc la 27 noiembrie 1975, la Biserica San Jeronimo din Madrid. Regele Juan Carlos a implementat rapid reforme, spre nemulţumirea falangiştilor (fascişti) şi a monarhiştilor conservatori. Cele mai importante reforme au fost în armată, care se aştepta ca noul rege să menţină statul autoritar. Regele a renunţat la puterea absolută şi devenea monarh constituţional, care ”domneşte, dar nu guvernează”. Armata s-a opus reformelor lui Juan Carlos, totul culminând cu încercarea de lovitură de stat din 23 februarie 1981, când Parlamentul spaniol a fost asaltat de membrii Gărzii Civile (Guardia Civil). Într-un mesaj televizat, regele Juan Carlos a cerut susţinerea Guvernului democratic, intervenţie care i-a crescut simţitor popularitatea.

La 14 mai 1962, Juan Carlos s-a căsătorit, la Atena, cu prinţesa Sofia a Greciei, născută în 1938, fiica regelui Paul şi sora ultimului rege grec, Constantin al II-lea. Regina Sofia şi regele Juan Carlos au trei copii: infanta Elena, născută în 1963, infanta Cristina, născută în 1965, şi prinţul Felipe, născut în 1968, precum şi opt nepoţi. Moştenitorul tronului, prinţul Felipe, este căsătorit cu fosta jurnalistă Letizia Ortiz Rocasolano, cu care are două fete, Leonor şi Sofia. Regele Juan Carlos vorbeşte fluent engleză, franceză, italiană şi franceză, dar nu cunoaşte greaca, limba nativă a soţiei sale, un fapt pe care a spus că-l regretă. La 27 septembrie 2011, regele Juan Carlos a semnat reforma Constituţiei, redactată de Guvern şi aprobată de cele două Camere ale Legislativului spaniol, care conţinea o prevedere referitoare la includerea unei limite de deficit, de respectat din 2020. Reforma Constituţiei este prima modificare majoră adusă legii fundamentale de la intrarea în vigoare a acesteia, în 1978.