Preşedintele Siriei, Bashar al-Assad, a apărut ieri la televiziunea publică, pentru prima dată din 22 iulie, cu ocazia unei întrevederi pe care a avut-o cu emisarul liderului suprem iranian, ayatollahului Ali Khamenei. Cu această ocazie, liderul de la Damasc s-a declarat pregătit să cureţe Siria de terorişti. Totodată, adjunctul ministrului iranian al Afacerilor Externe a anunţat că va organiza o reuniune consultativă a reprezentanţilor statelor care au poziţii realiste privind situaţia din Siria. Iranul este principalul aliat al regimului din Siria, acuzând SUA, Arabia Saudită, Qatarul şi Turcia că oferă ajutor insurgenţilor sirieni. Turcia a reacţionat la acuzaţiile Iranului, iar acest incident riscă să compromită vizita ministrului iranian al Afacerilor Externe la Ankara.

ÎNCHIDEREA GRANIŢELOR Protestele violente din Siria şi confruntările armate dintre opoziţie şi serviciile de securitate s-au soldat până acum cu peste 20.000 de morţi. În plus, afluxul de refugiaţi sirieni se transformă într-o serioasă problemă pentru ţările vecine Siriei, nu doar din lipsa de mijloace pentru întreţinerea lor, ci şi din cauza temerilor de a importa revoluţia împreună cu refugiaţii. Vecinii Siriei vorbesc tot mai mult despre închiderea graniţelor. Dacă acest lucru se va întâmpla, sirienii vor trebui să caute noi trasee de fugă, iar ţările membre UE au dat deja alarma, atenţionând în legătură cu reeditarea imigraţiei în masă conform scenariului libian. Comisia Europeană le-a promis vecinilor Siriei dublarea plăţilor pentru nevoile refugiaţilor până la 40 de milioane de euro.

Despre posibilitatea închiderii graniţelor cu Siria s-a vorbit prima dată săptămâna trecută, când Iordania a recunoscut că nu mai face faţă afluxului de sirieni care cer azil, pentru că în fiecare zi sosesc câte 1.500 de oameni. Regatul Haşemit al Iordaniei a devenit principala pavăză a refugiaţilor, atunci când acţiunile militare au cuprins regiunile sudice ale Siriei. Potrivit opoziţiei siriene, numărul de refugiaţi care au trecut graniţa iordaniană a ajuns la 140.000 de persoane, în condiţiile în care autorităţile iordaniene anunţau că pot primi doar 113.000 de refugiaţi. Imediat reprezentantul ONU în Iordania, Andrew Harper, a confirmat că sumele alocate de UE pentru întreţinerea refugiaţilor sunt insuficiente, fiind nevoie de încă cel puţin 12 milioane de dolari. Locul doi îl ocupă Libanul, cu 90.000 de refugiaţi. Spre deosebire de Iordania sunită, Libanul, sfâşiat între grupări şiite şi sunite, vede în sirieni nişte “exportatori de revoluţie”. În ultima lună a crescut şi numărul de refugiaţi sirieni în Turcia. Situaţia de la graniţă s-a complicat odată cu declanşarea luptelor pentru oraşul Aleppo, de unde în numai câteva ore au fugit mii de persoane. Turcia a acceptat circa 88.000 de sirieni, construind opt tabere de refugiaţi.

FACEREA DE BINE… Până de curând cea mai mare opoziţie faţă de afluxul de sirieni a manifestat Irakul, care sprijină regimul al-Assad. Guvernul şiit al lui Nouri al-Maliki a preferat până în ultimul moment să-şi ţină frontierele nord-vestice închise, temându-se să nu importe din Siria “ameninţarea sunită”. Însă cu câteva zile în urmă oficialii de la Bagdad au fost nevoiţi să facă unele concesii şi să deschidă un punct de trecere pentru sirieni în urma unor manifestaţii în masă. Printre cei care părăsesc Siria se numără destui irakieni care s-au refugiat din ţara lor. Odinioară, Siria a primit 1,2 milioane de irakieni, asigurându-le cu un loc de muncă şi şcolarizare pentru copii. O asemenea dărnicie nu manifestase nici una dintre ţările vecine cu Irak. Bagdadul, însă, pare să fi uitat ospitalitatea sirienilor sau pur şi simplu încearcă să evite noi cataclisme.