Mario Monicelli, unul dintre maeştrii comediei italiene şi critic acerb al Guvernului Berlusconi, s-a sinucis luni seară, la vârsta de 95 de ani, aruncându-se de la fereastra secţiei de urologie a spitalului din Roma unde era internat pentru tratament. Cineastul italian era internat pentru a se trata de cancer de prostată la Spitalul San Giovanni din Roma. Mario Monicelli a urmat exemplul tatălui său, Tomaso, scriitor şi jurnalist italian, care s-a sinucis şi el, în 1946, la vârsta de 63 de ani. ”Moartea nu mă sperie, ci doar mă deranjează. De exemplu, mă deranjează faptul că cineva poate să fie aici, mâine, iar eu nu voi mai fi. Ceea ce mă deranjează este faptul că nu voi mai trăi, nu faptul că voi muri”, declara Mario Monicelli în 2007.

Mario Monicelli s-a născut pe 15 mai 1915, la Voareggio, în Toscana, unde şi-a petrecut întreaga copilărie. La vârsta de 19 ani a regizat două scurtmetraje cu bunul său prieten Alberto Mondadori: ”Cuore rivelatore” şi ”I ragazzi della via Paal”, remarcat la Mostra din Veneţia, festivalul de film înfiinţat cu doi ani mai devreme. Până la finele anilor \'40, a colaborat la 40 de filme, lucrând uneori ca scenarist, alteori ca asistent de regie. Începând din 1953, a început să îşi regizeze singur filmele, ridiculizând pe peliculă micile defecte ale societăţii din epoca sa. Mario Monicelli ştia să combine, într-un stil inimitabil, ironia şi umorul, care au contribuit la succesul filmelor sale până la sfârşitul anilor ’70. A lucrat cu cei mai mari actori ai Italiei: în 1958, i-a reunit pe Vittorio Gassman, Marcello Mastroianni şi Claudia Cardinale în ”I Soliti ignoti / Făptaşi necunoscuţi”. Odată cu ”La grande guerra / Marele Război” din 1959, cu Vittorio Gassman, reputaţia sa trece de graniţele italiene. Acel film i-a adus Leul de Aur la Veneţia şi o nominalizare la Oscar. Mario Monicelli, care a lucrat şi în teatru şi în televiziune, a regizat în total 65 de filme. A fost considerat un maestru al comediei italiene, un gen cinematografic pe care l-a popularizat alături alţi regizori din generaţia sa, precum Dino Risi şi Luigi Comencini. Filmul ”Amici miei / Prietenii mei” din 1975, în care actorul francez Philippe Noiret interpretează rolul unui jurnalist florentin care se distrează adeseori cu prietenii săi cuadragenari, a rămas, până în zilele noastre, un vârf al comediei italiene şi este considerat unul dintre cele mai bune filme semnate de Mario Monicelli.

Cineastul, simpatizant al stângii, era foarte critic la adresa societăţii actuale. A colaborat la un documentar despre summit-ul G8 de la Genova, în 2001, în timpul căruia sute de militanţi antiglobalizare au fost răniţi în confruntările cu poliţia. În iunie 2010, Mario Monicelli a provocat o altă polemică, îndemnându-i pe studenţi să se răzvrătească împotriva măsurilor de diminuare a bugetului Ministerului Culturii, prevăzute de Guvernul Berlusconi. ”Trebuie să vă folosiţi de forţa voastră pentru a protesta. Faceţi voi, care sunteţi tineri, acest lucru, deoarece eu nu mai am această putere”, a declarat regizorul în faţa studenţilor de la Institutul de Stat pentru Cinematografie şi Televiziune. ”Italia este cunoscută în străinătate doar prin cultura ei şi ei vor să combată astăzi exact acest lucru”, a adăugat cineastul, denunţând ”cultura îmbogăţirii”.