Negocierile la ONU pentru semnarea primului tratat internaţional de reglementare a comerţului cu arme convenţionale au intrat, vineri, pe ultima sută de metri. Cele 193 de ţări membre trebuiau să se pună de acord prin consens, până la miezul nopţii, ora New York-ului sau sâmbătă, ora 4.00 GMT, asupra regulilor pentru această piaţă de 70 de miliarde de dolari anual. Neliniştit de progresele foarte limitate ale negocierilor, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a cerut negociatorilor să dea dovadă de flexibilitate.

Asociaţii ca Amnesty International şi Oxfam au criticat prima schiţă de tratat propusă marţi de diplomatul argentinian Roberto Moritan, care prezidează negocierile demarate la începutul lunii iulie. Ele au denunţat lacune şi ambiguităţi, în special în lista armamentului restrictiv şi lipsa de precizie cu privire la muniţii. O a doua redactare a textului, propusă de Moritan, joi seara şi care urma să fie discutată până târziu în noapte, răspunde parţial acestor obiecţii, potrivit lui Whitney Brown, juristă la Amnesty International. Potrivit textului, fiecare ţară va trebui să evalueze dacă armele pe care le comercializează riscă să fie utilizate pentru violări grave ale drepturilor omului şi acţiuni teroriste. Un diplomat britanic a estimat că noul text aduce o ameliorare sensibilă proiectului şi că semnarea unui acord este acum foarte aproape. ”Tratatul istoric de care avem nevoie ne este la îndemână”, a estimat şi Anna MacDonald de la Oxfam. Dar ea deplânge faptul că noul text permite unei ţări exportatoare să continue să livreze arme, dacă este legată de clientul său printr-un acord de apărare, cum face Rusia cu aliatul său sirian. De asemenea, ea şi-a exprimat regretul pentru absenţa unui registru public al tranzacţiilor, care ar permite să se ceară socoteală eventualilor comercianţi de arme iresponsabili.

Potrivit diplomaţilor, este imperativ ca principalii actori ai pieţei (Europa, SUA, Rusia, China) să semneze documentul şi, în acest scop, unele concesii au fost necesare. Un mic grup de state (Siria, Iran, Coreea de Nord, Cuba ş.a.) se străduiesc de la începutul negocierilor să blocheze dezvoltarea unui tratat constrângător şi ar putea respinge formal textul, care ar rămâne atunci inaplicabil. Dacă însă nu vor exista perturbări şi eşecul va fi evitat, Moritan va constata consensul şi va transmite textul Adunării Generale a ONU, iar aceasta - statuând majoritatea - va putea iniţia semnarea lui. Ulterior, fiecare ţară va fi liberă să semneze sau nu tratatul. Vor fi necesare 65 de ratificări pentru ca tratatul să intre în vigoare, potrivit textului în discuţie.