Reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii (MS) au elaborat un proiect de Ordin pentru aprobarea Regulilor de bună practică farmaceutică, sancţiunile privind nerespectarea acestora fiind deja în funcţiune prin Legea farmaciei, republicată. Referatul de aprobare a Ordinului pentru aprobarea Regulilor de bună practică farmaceutică precizează că, avînd în vedere prevederile articolului 36, litera e) din Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată, în care sînt prevăzute contravenţii pentru unităţile farmaceutice şi sancţionarea acestora cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei pentru nerespectarea Regulilor de bună practică farmaceutică este necesară afişarea pe site-ul MS a acestora. Prezentele reguli de bună practică farmaceutică cuprind recomandări aplicabile în unităţile farmaceutice necesare pentru a garanta că serviciile furnizate de personalul farmaceutic sînt corespunzătoare, eficiente şi orientate către pacienţi. Documentul a fost elaborat prin consultarea şi adaptarea Regulilor de bună practică farmaceutică întocmite de Grupul farmaceutic al Comisiei Europene/1996 şi elaborate, la rîndul lor, prin adaptarea Ghidului Federaţiei Internaţionale Farmaceutice pentru ţările din Europa, în special pentru ţările membre UE, dar şi cu consultarea ghidului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii 1996 privind Regulile de bună practică farmaceutică în farmacia comunitară şi de spital. În egală măsură au fost luate în considerare prevederile cuprinse în legislaţia din România care reglementează domeniul farmaceutic, potrivit proiectului de ordin. Regulile de bună practică farmaceutică impun ca activitatea farmaceutică să fie focalizată pe eliberarea medicamentelor şi a altor produse pentru sănătate, care să aibă calitatea garantată, însoţită de o informare şi consiliere adecvate pentru pacient. Principala preocupare a farmacistului trebuie să fie asigurarea stării de sănătate a pacienţilor, precum şi a populaţiei, în general. Farmacistul trebuie să încurajeze o prescriere raţională şi să promoveze utilizarea corespunzătoare a medicamentelor, inclusiv în scopul evitării automedicaţiei. Totodată, fiecare serviciu furnizat de unitatea farmaceutică trebuie să aibă un scop pertinent pentru bolnav, să fie clar definit, făcut cunoscut în mod eficace părţilor implicate şi acceptat de către acestea. În plus, farmaciştii practicieni au obligaţia profesională şi morală de a se asigura că serviciile pe care le furnizează fiecărui pacient sînt de calitate adecvată. Pentru îndeplinirea acestor cerinţe este necesară menţinerea unei relaţii permanente cu ceilalţi profesionişti din sănătate, în special cu medicii. Această relaţie trebuie să fie considerată ca un parteneriat terapeutic ce implică o încredere mutuală în orice are legătură cu tratamentul medicamentos. Totodată, între farmacişti trebuie să existe relaţii de colegialitate şi nu de concurenţă, fiecare trebuind să încerce prin orice mijloace etice să îmbunătăţească serviciul farmaceutic. Mai mult, în farmaciile în care lucrează un grup de farmacişti, farmacistul-şef trebuie să-şi asume o parte din sarcinile privind definirea, evaluarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciului farmaceutic, potrivit proiectului.