Sunt politicieni care, din dorinţa de a ieşi mereu în faţă, ca să scoată ochii opiniei publice, fac mult zgomot pentru nimic. Înainte, partidele aveau prevăzute în structurile lor, ca o anexă, celebrele echipe de zgomote. Acum, mai nou, cu excepţia campaniilor electorale, fiecare acţionează pe cont propriu. Rar, dacă situaţia o impune, e câte unul care apelează la vocea a doua sau la corişti de ocazie. Cu alte cuvinte, cei care fac mult zgomot pentru nimic merg pe cont propriu, plusând pe bagajul personal de mijloace de exprimare. Un exemplu concludent îl reprezintă pasul înainte făcut de Traian Băsescu, prezidentul, care a renunţat la instrumentul său preferat - trompeta Boc. La vremea lansării lor, concertele de jazz de pe axa Cotroceni - Palatul Victoria ne-au înmuiat rău de tot vigilenţa electorală. În fapt, reprezentaţiile amintite s-au bazat pe conceptul artistic a ceea ce noi numim mult zgomot pentru nimic. Deşi este un adept al zgomotului intens în echipă, cu lăudători şi pupincurişti pe măsura aşteptărilor domniei sale, preşedintele a trecut la interpretarea individuală. A renunţat nu numai la trompeta Boc, simbol al jazz-ului politic, după cum am aflat, ci şi la portativul PDL. De regulă, când avea nevoie de mult zgomot pentru nimic, preşedintele apela la suflătorii din partid. Drept este că debutul a fost făcut de prima blondă a partidului, care a încins spiritele cu o scrisoare parfumată şi cu iniţialele lui Călin Popescu Tăriceanu. Pe atunci, ne aflam în plină epocă a unui romantism deşănţat dedicat exceselor cu mult zgomot pentru nimic. Astăzi, preşedintele provoacă singur teme hilare, de-ţi stă mintea în loc, pe care le propune spre dezbatere opiniei publice. Se ia de gât cu ziariştii. Cu ăştia de jos, care mănâncă şi ei o pâine amară, nu cu mogulii, pe care vrea să-i scoată informatori calificaţi ai securităţii… Până la un punct, dacă mai continuă să o ţină langa pe diverse alte subiecte de acest gen, risca să se dilueze definitiv şi iremediabil. Realizând pericolul care îl paşte, precum calul, a declanşat o nouă formulă propagandistică menită să facă mult zgomot pentru nimic. A trecut în plan principal presupusele sale conflicte ideologice cu premierul şi PDL, de care, în ansamblu, dă semne că ar vrea să se debaraseze ca de o măsea stricată. Ca şi în alte situaţii de acest gen, când s-a făcut mult zgomot pentru nimic, unii s-au grăbit să pună botul. Desigur, spre satisfacţia deplină a prezidentului, care a şi declarat că îi plac foarte mult farsele lui politice. Sunt situaţii în care rămâi de-a dreptul mut şi fără replică, pentru că zgomotul generat de diverse conflicte confecţionate la comandă este de-a dreptul infernal. Să presupunem că preşedintele Băsescu, în tentativa sa de a reveni în scăldătoarea care i-a purtat noroc, încearcă să ia distanţă de “anexele” de care vrea să se lepede. Mă refer la Boc şi la PDL. Credeţi că o să-i reuşească figura după principiul “Nici usturoi nu a mâncat şi nici gura nu-i miroase”? Aiurea. Degeaba face mult zgomot pentru nimic! Tripleta Băsescu - Boc - PDL s-a cimentat în mintea celor care, acum, din cauza unei guvernări catastrofale, trag targa pe uscat…