FAIMOSUL CDS În ultima vreme, mesajul repetat întruna de miniştri delegaţi, pseudo-bancheri şi capete vorbitoare este următorul: acordul cu FMI ne permite să ne împrumutăm mai ieftin din pieţele internaţionale. Bineînţeles, nimeni nu a demonstrat asta, dar trebuie să fie adevărat, că doar s-a zis la TV, nu? „NU, nu este! Să ne uităm la evoluţia faimosului CDS (credit default swap, riscul de credit) - a scăzut până la un minim în martie 2010, după care a crescut constant până în vara lui 2012, timp în care România a semnat două acorduri stand-by cu FMI. Nici urmă de scădere. De fapt şi de drept, factorii care influenţează CDS-ul României pe termen lung sunt apetitul pentru risc al investitorilor şi costul lichidităţilor în pieţele financiare”, spune economistul Florin Cîţu, pe blogul său. Sigur, e OK, dar dacă nu eram într-un acord cu FMI, riscul de credit ar fi crescut şi mai mult, nu-i aşa? - asta e reacţia tipică a oamenilor de stat. „N-avem de unde să ştim asta. Cert este că deal-ul cu FMI are acelaşi efect pe care îl au asigurările pentru o bancă destul de mare că, orice ar face, va fi salvată. Sau acelaşi efect pe care l-a avut ratingul maxim AAA pentru Grecia - investiţii proaste şi amânarea reformelor structurale. Fără scrutinul pieţei, băncile, Grecia şi România şi-au permis să rişte mai mult şi să cheltuiască banii împrumutaţi în contul generaţiilor viitoare pentru operaţiuni curente (plăţi de salarii, pensii etc)”, mai spune Cîţu.

BNR CONFIRMĂ Şi totuşi, de ce depinde exact costul la care se finanţează România? Irina Mihai şi Florian Neagu, doi reprezentanţi ai departamentului Stabilitate Financiară din cadrul Băncii Naţionale a României, notează, într-o analiză recentă („CDS and Goverment Bond Spreads”), că „cei mai importanţi factori sunt riscul lichidităţilor şi starea de spirit din regiune (acel sentiment al investitorilor despre care se tot vorbeşte)”. În opinia lui Florin Cîţu, acordul cu FMI a fost important în 2009 şi ar fi fost un succes dacă Fondul nu închidea ochii de fiecare dată când partea română făcea „mici ajustări”: „Din păcate, în timpul relaţiei România - FMI s-a introdus un sistem care perpetuează corupţia şi risipa resurselor publice, în detrimentul unui program ferm de privatizare, liberalizare a preţurilor încă administrate de stat şi eliminare a barierelor pentru creşterea competiţiei în economie”, conchide Florin Cîţu. Cine are dubii poate să se uite şi la datele oficiale ale Statisticii privind evoluţia arieratelor companiilor de stat - în 2011, datoriile „mamuţilor” erau mai mari decât în 2008, în ciuda acordului cu Fondul Monetar Internaţional.