Cercetătorii americani sînt convinşi că oamenii au devenit credincioşi dintr-un motiv bine întemeiat şi anume, pentru a evita infecţiile provocate de virusuri şi alte boli. Astfel, potrivit unei noi teorii evoluţioniste a genezei credinţei, religia s-a dezvoltat iniţial cu rolul de a preveni bolile.

Doctorul Corey Fincher şi profesorul Randy Thornhill de la Universitatea din New Mexico, din Albuquerque, au ajuns la această concluzie după ce au identificat motivele pentru care religiile sînt mult mai numeroase în regiunile tropicale, în comparaţie cu zonele temperate. “De ce există 76 de religii în Coasta de Fildeş şi doar 13 în Norvegia, de ce în Brazilia există 159 de religii, în timp ce în Canada sînt doar 15, deşi în ambele cazuri, ţările au suprafeţe similare?”, s-au întrebat cercetătorii. Răspunsul la aceste întrebări este acela că religia a ajutat la separarea oamenilor în grupuri şi, în consecinţă, la reducerea răspîndirii bolilor, care sînt mai comune în zonele calde. Orice societate care a cîştigat în coeziune prin adoptarea unei religii şi care a avut mai puţin de-a face cu grupuri locale de altă credinţă, ca rezultat al unei izolări culturale, a avut de cîştigat, întrucît a fost mai puţin predispusă la contractarea unor boli de la vecinii săi. Pe termen lung, populaţia a obţinut un aspect genetic puţin diferit, fapt care a oferit protecţie împotriva maladiilor. În mod similar, societăţile în care bolile infecţioase sînt mai des întîlnite, sînt mai puţin predispuse migraţiei şi separării, nu din cauza efectelor bolii, ci din cauza unui comportament dezvoltat în timp.

Cercetătorii susţin că religia cunoaşte cea mai mare diversitate în zonele în care există numeroase boli, în timp ce în zonele mai puţin afectate de infecţii numărul religiilor practicate este mai mic. Specialiştii mai spun că modelele evoluţionare precedente nu oferă altă explicaţie pentru diversitatea religiilor, care variază pe glob.