După cum am constatat, bunele intenţii ale PNL Mangalia se limitează doar la războiul personal pe care unii dintre membrii săi marcanţi îl duc cu Claudiu Tusac. Obsesia lor rămîne referendumul sinucigaş cu care speră dumnealor să-l debarce pe primarul Mangaliei, căruia vor să-i plătească diverse poliţe politice. Prin declaraţiile publice făcute în ultimele zile, consilierii liberali au tensionat şi mai mult viaţa politică a unui oraş intrat în colaps. Sigur, chiar dacă te incomodează bîrna, e mai uşor să vezi paiul din ochiul adversarului! Cui servesc declaraţiile de război şi ieşirile de-a dreptul isterice ale celor care se lasă antrenaţi în dispute care nu au nicio legătură cu interesul general? Poate doar deputatului Iorguş, care vrea să se răzbune pe cel care i-a luat locul! Cert este că asistăm de amar de vreme la o dispută mai mult decît păguboasă. Repet ceea ce am mai scris, nu este firesc ceea ce se întîmplă la Mangalia. Ca să i se dea satisfacţie deputatului pomenit mai sus, mai mulţi politicieni au închegat o coaliţie împotriva primarului Tusac, pe care este evident că vor să-l dreseze după mintea lor. După cum a declarat liderul lor, obsesia liberalilor rămîne referendumul. Atenţie, indiferent de decizia Tribunalului Constanţa referitoare la soarta Consiliului Local! Înţeleg că prioritar este referendumul despre care se vorbeşte încă din toamna anului trecut, cînd Mangalia vuia de zvonul că Tusac va fi schimbat! De cînd Consiliul Local Mangalia a intrat în criză, politicienii oraşului nu au reuşit să se mai adune toţi la aceeaşi masă. Mă refer, evident, la domnii cu reprezentare în forumul amintit. Din păcate, în acest moment, funcţionează doar bisericuţele de partid. Grupările rivale stau la pîndă şi se urmăresc reciproc. Cu alte cuvinte, apele sînt în continuare învolburate. Toată această poveste apasă pe umerii oraşului, din nefericire, vitregit pînă în măduva oaselor. După cum spuneam, declaraţiile unor liberali au încins şi mai mult spiritele, tematica abordată fiind canalizată pe două mari subiecte. 1. Dorinţa competitorilor de a contribui la recăpătarea propriei identităţi de către PNL Mangalia. 2. A fi sau a nu fi “iorguşian” sau “tusaccian”. Prima temă a fost lansată de candidatul Sorin Andrei. Practic, discursul domniei sale are legătură şi cu cea de-a doua temă. Sorin Andrei a ieşit oarecum din starea nefirească în care se complace partidul său, făcînd trimitere la scoaterea PNL Mangalia de sub influenţa deputatului Iorguş, cunoscut lider al PD-L. Declaraţia sa i-a şocat pe unii liberali. Alţii însă, mult mai realişti, spun că totul nu este decît un simplu joc de scenă şi că Sorin Andrei face jocurile lui Iorguş şi Mincă. Opinia îi aparţine lui Nae Negrea, care nu crede în schimbarea la faţă a PNL Mangalia. Într-un fel, decizia lui Viorel Oleniuc de a nu mai candida pentru şefia PNL Mangalia este surprinzătoare. Sigur, din cîte înţeleg, nu este o decizie bătută în cuie, ceea ce mă determină să cred că va reveni asupra ei. Poate că nehotărîrea domniei sale este simulată, pentru a lua, cum se spune, pulsul celorlalţi activişti. Cert este că, datorită poziţiei pe care o ocupă în Consiliul Local Mangalia, PNL reprezintă o verigă importantă în plan decizional. Aşa se explică interesul deosebit manifestat de duşmanii lui Tusac, destul de mulţi la număr, interesaţi să se pună bine cu această formaţiune politică. În acest context, revenirea la adevărata sa identitate, măsură invocată de candidaţii la preşedinţia partidului, nu este pe placul celor care au urmărit tot timpul ca PNL să fie “remorca” lor, după cum bine sublinia Sorin Mihai, un alt candidat.