Persoanele care au în îngrijire un copil cu handicap se află în imposibilitatea de a mai lucra, pentru că o persoană cu dizabilităţi necesită supraveghere şi îngrijire permanentă. Multe familii se află în situaţia în care nu se pot descurca financiar pentru că mamele nu pot să se angajeze deoarece trebuie să aibă grijă de copilul bolnav, în permanenţă. Un astfel de caz este cel al Gabrielei, o mamă de 24 de ani din Mangalia, care are un băieţel de şase ani, Nicolas, bolnav de amiotrofie spinală tip II, boală care se manifestă prin incapacitatea de a se mişca de la gât în jos. El este dezvoltat mental şi i-a fost recomandat învăţământul la domiciliu, însă salariul tatălui nu este suficient pentru un profesor care să-i predea acasă copilului. Dacă în prezent Nicolas merge în fiecare zi la grădiniţa de stat, unde nu se deosebeşte de restul copiilor decât prin faptul că nu stă singur în bancă şi o are alături în permanenţă pe mama lui, problemele vor apărea din toamnă, când Gabriela nu va mai putea fi prezentă la ore. Rezolvarea la o astfel de situaţie vine din partea unui proiect de lege privind drepturile copiilor cu dizabilităţi, care se află în aceste zile în dezbatere publică, iniţiat de Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD). Proiectul propune organizarea învăţământului în şcoli de masă, pentru copiii care sunt suficient dezvoltaţi, şcoli de masă incluzivă (instituţii care să ofere accesibilitate prin infrastructură, manuale, profesori de sprijin pentru fiecare copil) şi şcoli de abilităţi, adică şcolile speciale, care ar trebui să îi ajute pe copii să fie independenţi, nu să le predea materii. De asemenea, legea susţine înfiinţarea de centre de intervenţie timpurie, destinate recuperării şi pregătirii copiilor pentru etapa şcolară. Preşedintele CEDCD, Mădălina Turza, a precizat că, potrivit datelor oficiale, în România sunt înregistraţi 70.647 copii cu dizabilităţi şi 31.132 dintre ei sunt neşcolarizaţi, restul urmând programele educaţionale ale şcolilor speciale, de masă sau alte forme de învăţământ. "Conform sistemului actual de educaţie, în perioada preşcolară, copiii cu dizabilităţi nu beneficiază de servicii de intervenţie timpurie suficiente şi adecvate, iar părinţii sunt nevoiţi să cheltuiască sume uriaşe pentru a accesa servicii în mediul privat. Parcursul educaţional al copiilor cu dizabilităţi se încheie la nivelul clasei a VIII-a, deoarece sistemul de educaţie specială se opreşte la acest nivel", a arătat preşedintele CEDCD.

Prin proiectul de lege se doreşte asigurarea accesului la educaţie al copiilor cu dizabilităţi, în acest sens fiind vizată o dublare a alocaţiei de stat pentru copiii care au un certificat de handicap. Totodată, persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un astfel de copil ar urma să beneficieze de concediu plătit pentru creşterea copilului până când acesta împlineşte şapte ani şi, ulterior, de un program de lucru redus la patru ore pentru părintele care are în îngrijire copilul cu dizabilitate care necesită tratament pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Deşi au existat memorii împotriva acestui proiect, iniţiate de profesori care au înţeles că şcolile speciale vor fi desfiinţate, preşedintele CEDCD a subliniat că acestea vor fi reorganizate, iar cadrele didactice nu îşi vor pierde locurile de muncă. Proiectul este în Parlament, iar iniţiatorii au anunţat că cei care doresc pot trimite propuneri pentru îmbunătăţirea lui.