Repetiţia, mama înfometării

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Repetiţia, mama înfometării

Eveniment 11 Noiembrie 2011 / 00:00 457 accesări

COPY-PASTE Oamenii cu greutate din politica românească şi-au regăsit pasiunea pentru „copy-paste” şi, într-un moment extrem de nefast pentru Europa, repetă discursurile din 2008, când, dacă ne aducem bine aminte, conform politicienilor noştri, criza urma să-i lovească pe toţi, în afară de noi. La acea vreme, „situaţia era sub control”, împrumuturile de la FMI erau o variantă exclusă, iar economia urma să facă în ciudă logicii şi bunului simţ, crescând cu 2%. Ce s-a întâmplat ulterior... am luat 20 miliarde euro de la FMI şi s-au tăiat salariile a 1,4 milioane bugetari, din cauza proastei guvernări. Cât despre PIB, creşterea de 2% s-a transformat într-o scădere cu peste 7%. În prezent, Grecia este 90% în mormânt, Italia este o nouă „oaie neagră” a zonei euro, directorul FMI, Christine Lagarde, confirmă perspectivele sumbre ale regiunii, iar la Bucureşti se vorbeşte întruna despre faptul că România „are toate centurile de siguranţă”, în ciuda faptului că 20% din sistemul bancar este controlat de instituţii elene, spune directorul companiei de consultanţă în investiţii BAC Investment, Matei Păun.

NU S-A FĂCUT NIMIC „În afară de faptul că au tăiat cheltuieli în stânga şi în dreapta, eu nu am văzut alte măsuri anti-criză luate de Guvern în ultimii trei ani. O creştere economică de peste 2% anul viitor nu este realistă în condiţiile actuale, eu cred că va fi undeva în jurul valorii de 1%. Deşi nu au nicio garanţie, oficialii continuă să susţină că situaţia se află sub control, că în niciun caz nu vor tăia pensiile şi salariile”, notează economistul. Păun remarcă faptul că discursurile din ultima lună ale preşedintelui Traian Băsescu, ale premierului Emil Boc (care în 2008 era preşedintele PDL), ale senatorului Mircea Geoană (pe atunci candidat la alegerile prezidenţiale) sau ale guvernatorului Mugur Isărescu sunt similare cu cele pe care le susţineau în noiembrie 2008, când abia se vorbea despre criza financiară. „Afirmaţiile lor nu demonstrează decât că nu s-a luat nicio măsură concretă în cei trei ani de criză pentru gestionarea corectă a veniturilor şi a cheltuielilor statului”, conchide Păun.



12