Vă mai amintiţi cum ne dădeam de ceasul morţii, în urmă cu aproape şase ani, în legătură cu ceea ce numeam pe atunci „guvernarea dictatorială a lui Adrian Năstase”? Astăzi, am ajuns în situaţia paradoxală de-a ne fi dor de acele vremuri… Tot astăzi, „durul” Năstase apare într-o lumină de politician timid prin comparaţie cu machiavelicul Traian Băsescu. Iar PSD-ul „baronilor” din acea vreme seamănă cu grupa mică de la grădiniţă, pe lângă PD-L-ul de azi, în care s-au strâns cele mai multe averi colorate politic şi unele dintre cele mai spectaculoase dosare penale. Ceea ce Băsescu arăta cu degetul în campania electorală din 2004, acum a devenit o realitate politică halucinantă, ca să nu mai adaug că tot ceea ce nu şi-a îngăduit niciodată Adrian Năstase se petrece acum sub ochii noştri, fără ca un singur guvernant să se mai sinchisească de presă ori de alegători. Astea sunt principalele „trăsături de caracter” ale unei republici prezidenţiale transformată de actualul preşedinte într-un fel de ţară bananieră! Nu ştiu cât de departe se va merge, însă văd în ce hal am ajuns…

Republica pe care metaforic am botezat-o cu numele şefului statului de astăzi, după principiul glumeţ „transformarea poreclei în renume”, are toate ingredientele unei dictaturi de catifea. Avem legi fundamentale şi instituţii de drept, însă separaţia puterilor în stat nu există, iar independenţia principalelor instituţii a dispărut de mult. „Băsescu”, adică numele purtat de această republică, a transformat regulile democraţiei într-o recuzită de buzunar. El poartă Constituţia la rever, şi-a atârnat Parlamentul pe piept ca un ac de cravată, şi-a acoperit chelia cu o pălărie numită Curtea Constituţională, s-a încălţat cu Serviciile Speciale şi învârte DNA-ul, Parchetul, Poliţia, Justiţia şi Armata, ca şi când ar juca pe degete mai multe monede. Semnele dictaturii reies şi din faptul că Sănătatea ori Învăţământul sunt neglijate total, deşi reprezintă adevăratul interes naţional.

Într-o ţară normală, un asemenea pamflet ar fi fost urmat de interpelări în Parlament. La noi, în cel mai bun caz, el va stârni zâmbetul de mafiot al celui căruia îi mai lipseşte un dinte de aur…