Mai ţineţi minte ce a declarat Adrian Năstase în decembrie 2004, cînd a fost învins de Traian Băsescu, deşi era favorit în sondaje?! „Există două Românii”… Năstase avea dreptate, dar nu numai din punctul de vedere al diferenţei foarte mici de voturi între cei doi. Cele două Românii au apărut destul de repede după prăbuşirea comunismului şi există pînă în ziua de azi, ca dovadă divizarea milimetrică a voturilor între PSD şi PD-L, la alegerile parlamentare de anul trecut. Am mai scris despre acest subiect la rubrica de faţă şi nu vreau să mă repet. Este de reţinut, totuşi, că acel clivaj social, despre care s-a vorbit prima oară în 2004, ce desparte ruralul de urban, sărăcia de bogăţie şi tinereţea de bătrîneţe, s-a adîncit între timp. Astăzi, chiar mai mult decît în trecut, unii votează doar cu gîndul la salariu, butelie şi pensie, iar alţii, înainte de-a pune ştampila pe buletinul de vot, reflectează puţin şi la ideea de democraţie, pentru că noţiunea asta nu mai este chiar atît de abstractă.

Uraganul politic numit Traian Băsescu a mai amestecat apele, ca să spun aşa, în ultimii cinci ani. El a furat alegători de la toate partidele, însă, dacă tragem linie, acum, înainte de finalul mandatului, descoperim că a pierdut mai mult electorat decît a cîştigat. În schimb, schimonosirea vieţii politice pe care a produs-o el a divizat populaţia în alte trei categorii electorale, pe lîngă cele „două Românii” care continuă să existe. Avem, în clipa de faţă, o treime, să zicem, de români care doresc o republică prezidenţială, exact aşa cum îşi visează şi Traian Băsescu, cam o jumătate din populaţie care ar vota în favoarea unui fel de republică pe care o putem numi, fără să glumim, „antiprezidenţială”, deoarece este vorba de acei oameni care îl acuză pe Băsescu de toate relele petrecute în ţara asta, şi încă un procent nedefinit de români care îşi închipuie încă şi acum că trăiesc într-o ţară pe care regizorul Nae Caranfil a numit-o „republica providenţială”, ironizînd faptul că această categorie electorală de naivi şi proşti continuă să creadă că Băsescu este „salvatorul naţiunii”, adică „omul providenţial”! Această împărţire a populaţiei explică, pînă la un punct, recenta detronare în sondaje a lui Traian Băsescu, care a fost pentru prima oară învins de Mircea Geoană, desemnat învingător în turul al doilea al prezidenţialelor, cu doar două procente avans.

Sincer vorbind, nu cred că Băsescu va mai reuşi să întoarcă alegătorii de partea sa, dar sînt curios cum va încerca să îi convingă. Sînt de acord cu ziariştii care susţin că mulţi politicieni sînt, de fapt, nişte „cerşetori de voturi” ce vînd în schimb iluzii… Din acest punct de vedere, aş vrea să văd cum va „cerşi” Băsescu. Şi dacă tot l-am pomenit pe Nae Caranfil, regizorul peliculei „Filantropica”, închei cu o replică formidabilă din acest film: „Mîna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte nimic!”