António Lobo Antunes, unul dintre cei mai mari scriitori portughezi contemporani, a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius”, la iniţiativa Facultăţii de Litere. Este primul titlu de acest gen care i se conferă în afara ţării sale celui care, în 2003, era distins, la Neptun, cu Marele Premiu „Ovidius” al Festivalului „Zile şi Nopţi de Literatură“. Laudatio a fost rostit de către decanul Facultăţii de Litere, prof. univ. dr. Adina Ciugureanu, iar diploma i-a fost înmînată reputatului scriitor de către prorectorul pe probleme de învăţămînt, prof. univ. dr. Marian Cojoc. Decanul Facultăţii de Litere, prof. univ. dr. Adina Ciugureanu, a accentuat, printre altele, preocuparea prolificului autor pentru analiza sufletului uman, pentru trăirile fiinţei umane, care se confruntă cu situaţii-limită.

Criticul literar Mircea Martin, profesor la Universitatea Bucureşti, care a luat cuvîntul pentru a-l celebra pe scriitorul portughez, a relevat în discursul său înclinaţia pentru exactitate a romancierului care a acoperit, de-a lungul activităţii sale, zeci de mii de pagini. Profesorul Mircea Martin a evidenţiat perfecţiunea care-l caracterizează pe scriitorul portughez, preocupat să surprindă, în paginile romanelor sale, simultaneitatea vieţii însăşi, aspect care îi individualizează scriitura şi face din el unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani.

António Lobo Antunes, scriitorul surd la tentaţiile succesului facil, aşa cum l-a catalogat profesorul Mircea Martin, a fost deosebit de emoţionat de primirea făcută. Pentru activitatea sa, de-a lungul timpului, scriitorul portughez António Lobo Antunes a fost distins cu Premiul Camões (2007), Premiul José Donoso (Chile, 2006), Premiul Ierusalim (2005), Premiul Uniunii Latine (2003), Marele Premiu „Ovidius” acordat de Uniunea Scriitorilor din România (2003), Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură (2001), Premiul pentru cea mai bună carte străină (Franţa, 1997). Autorul nominalizat de două ori la Premiul Nobel s-a născut pe 1 septembrie 1942, la Benfica, la periferia Lisabonei, provenind dintr-o familie aparţinînd marii burghezii portugheze. A făcut studii de medicină în timpul serviciului militar, după care a fost trimis în Angola, ca medic, unde a rămas timp de 27 de luni, în timpul războiului colonial (1971 - 1973). Ulterior, António Lobo Antunes s-a specializat în psihiatrie. După succesul înregistrat de cel de-al doilea roman al său, „Os Cus de Judas“, scriitorul portughez a renunţat la psihiatrie pentru a se consacra scrisului. Dintre romanele pe care Antunes le-a publicat şi care i-au adus succesul internaţional se numără: „Memorie de elefant“ (1979), „La dracu-n praznic“ (1979) şi „Cunoaşterea infernului“ (1980), „Explicarea păsărilor“ (1981), „Fado-ul Alexandrin“ (1983), „Actul osîndiţilor“ (1985), „Întoarcerea caravelelor“ (1988), „Manualul inchizitorilor“ (1996), „Splendoarea Portugaliei“ (1997), „Îndemn către crocodili“ (1999), „Numele meu este legiune“ (2007) şi „Arhipelagul insomniei“. Dintre romanele sale, Editura Humanitas a publicat, pînă acum, în traducerea Micaelei Ghiţescu, „Întoarcerea caravelelor“ (2003). Cu prilejul vizitei pe care a efectuat-o în perioada 5-8 mai în România, António Lobo Antunes a fost prezent la lansarea volumului său „Ordinea naturală a lucrurilor“, apărut la Editura Humanitas.