O serie de descoperiri arheologice de o mare importanţă pentru cunoaşterea evoluţiei comunităţilor de acum 6500 de ani din regiunea Dunării au avut loc, în această vară, la Hârşova. Campania de cercetare arheologică desfăşurată de specialiştii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC), cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN), s-a încheiat în această lună, iar rezultatele de excepţie încununează munca depusă de întreaga echipă. De altfel, obiectivul muncii de cercetare de la Hârşova este binecunoscut în mediile ştiinţifice internaţionale graţie expoziţiilor din Franţa, Elveţia, SUA, Anglia, în cadrul cărora au fost prezentate descoperirile de aici. Potrivit responsabilului ştiinţific al şantierului de la Hârşova, dr. Constantin Nicolae, responsabil şi al Muzeului Carsium, cercetarea s-a desfăşurat în două situri reprezentative pentru istoria şi cultura naţională: aşezarea neolitică şi cetate. În aşezarea neolitică, o echipă româno-franceză continuă colaborarea stabilită în urmă cu aproape două decenii. Săpăturile din cetatea romană, romano-bizantină şi medievală de la Hârşova s-au desfăşurat pe tot parcursul lunii trecute, fiind abordate două sectoare: „turnul comandantului” şi „poarta de nord”.

„Turnul comandantului”. De departe, cea mai spectaculoasă descoperire din cadrul campaniei s-a făcut în primul sector, „turnul comandantului”, unde specialistul MINAC, dr. Cristina Talmaţchi, a identificat, într-un nivel aparţinând culturii „Dridu” (secolele IX-XI) un rest de locuinţă foarte bine conservat. „În mod cu totul excepţional, a fost descoperit, într-o stare de conservare foarte bună, cuptorul locuinţei. Acesta era destinat în principal pentru prepararea hranei, dar şi pentru asigurarea încălzirii în anotimpul rece. Şi aici s-au putut identifica o serie de detalii de construcţie, precum şi refacerile acestuia. În locuinţă au fost identificate mai multe fragmente din ceramică provenind de la vase tipice comunităţilor acestei culturi. Este prima descoperire de acest gen din cetatea de la Hârşova”, menţionează dr. Constantin Nicolae. Prezenţa purtătorilor culturii „Dridu”, mai precis a românilor străvechi la Hârşova, se explică - la fel ca şi în cazul altor centre fortificate romano-bizantine - prin faptul că vechile cetăţi au devenit zone de intensă locuire ale populaţiei din comunităţile din împrejurimi. Între zidurile vechi, aceştia au găsit condiţii nu numai pentru viaţă, cât mai ales pentru apărare, în lipsa unei autorităţi militare care să facă asta.

„Poarta de nord”. În cel de-al doilea sector, „poarta de nord a cetăţii”, săpăturile au avut ca obiectiv să releve o serie de aspecte şi detalii cu privire la aceasta. Obiectivul a fost descoperit anul trecut, în urma unor lucrări edilitare la cca 300 m de Dunăre, spre nord, nu departe de centrul localităţii. Actuala campanie a urmărit să obţină numeroase detalii cu privire la intrarea propriu-zisă pe poartă. „Din nefericire, s-a constatat că elementele de pe latura dreaptă de la intrare au fost scoase din vechime, după distrugerea fortificaţiei şi reclădirea ei la dimensiuni mult mai mici. Cu toate acestea, amprentele din mortar, vizibile încă, şi elementele de detaliu de pe partea stângă care se mai păstrează încă ne-au permis să apreciem că spaţiul destinat intrării avea o lărgime de aprox. 3,30-3,50 m şi acesta a fost pavat cu dale din piatră de calcar, unele cu dimensiuni mai mari de 1 mp şi grosime de 0,30-0,40 m. Prin urmare se poate constata că avem de-a face cu o intrare monumentală”, a mai precizat dr. Constantin Nicolae. De apreciat este munca specialiştilor care oferă date şi informaţii ştiinţifice cu privire la evoluţia cetăţii şi a oamenilor care au trăit în arealul dunărean, iar descoperirile pot fi transformate în puncte de mare atracţie turistică.