Băncile îşi asumă prin restructurarea creditelor un nou risc şi de aceea procesul nu trebuie înţeles de clienţi ca o măsură de amînare a unei stări de insolvenţă inevitabilă, în condiţiile în care acesta este acceptat de instituţii ca o alternativă pentru a evita executarea garanţiilor, arată Asociaţia Română a Băncilor (ARB). „În actuala conjunctură economică, restructurarea unui credit la care împrumutaţii întîmpină probleme în rambursare este o alternativă demnă de luat în seamă pentru a evita executarea silită a garanţiilor. Soluţia este acceptată de bănci şi prin prisma evoluţiilor pieţei imobiliare, pentru că preţurile bunurilor aduse în garanţie s-au redus simţitor, iar garanţiile nu pot fi valorificate la un preţ care să asigure recuperarea creanţelor băncilor”, se arată într-un comunicat al ARB. Restructurarea creditelor permite împrumutaţilor care întîmpină probleme legate de fluxul de numerar să modifice de comun acord cu banca creditoare caracteristicile împrumuturilor, respectiv dobînda, durata, scadenţa sau acordarea unei perioade de graţie. „Aplicarea schemelor de restructurare se face de către fiecare bancă în concordanţă cu normele interne ale acesteia şi în funcţie de condiţiile şi particularităţile clientului solicitator şi a facilităţii acordate. Comunitatea bancară reiterează disponibilitatea de a analiza cererile de restructurare a facilităţilor acordate ce vor fi adresate de clienţi instituţiilor de credit”, se menţionează în comunicatul ARB. Pentru a apela la soluţia de restructurare, agenţii economici trebuie să demonstreze că întîmpină probleme financiare, iar schemele de relaxare a rambursărilor pot fi aplicate atît la solicitarea clientului, cît şi la sugestia băncilor. „Planul de restructurare agreat cu debitorul băncii trebuie să se bazeze pe elemente şi documente care să prezinte clar modalităţile de depăşire a dificultăţilor temporare, cum ar fi identificarea unor noi pieţe de desfacere, reducerea costurilor, maximizarea vînzărilor, diversificarea activităţilor sau concentrarea pe activităţile cu profit ridicat, implicarea mai mare a asociaţilor/acţionarilor, un management al afacerii mai performant, etc.”, mai arată Asociaţia. Cele mai întîlnite scheme de restructurare utilizate de băncile din România sînt rescadenţarea (modificarea scadenţei şi/sau a sumei de plată a uneia/mai multor rate de credit în sold fără a se depăşi durata iniţială de acordare a creditului), reeşalonarea (modificarea scadenţei şi/sau a sumei de plată a uneia/mai multor rate de credit în sold cu depăşirea duratei iniţiale de acordare a creditului şi/sau încadrarea împrumutului în altă categorie, după caz - termen mediu sau lung -, dar fără a depăşi durata maximă de creditare pentru produsul în cauză) şi refinanţarea (acordarea unui nou împrumut pentru rambursarea unui credit în derulare şi care înregistrează sume neachitate la scadenţă).