Liderii europeni au aprobat joi, la încheierea reuniunii de la Bruxelles, Pactul pentru Imigraţie şi Azil, care va reglementa fluxul de migrare în funcţie de nevoia de mînă de lucru din statele UE. Chiar în ziua adoptării pactului, 650 candidaţi la imigraţie au debarcat pe insula italiană Lampedusa. Această iniţiativă va permite un control european asupra fluxului de migrare, ceea ce oferă un balon de oxigen autorităţilor unor ţări ca Italia şi Spania. Criticată însă de apărătorii drepturilor omului pentru aspectele sale represive şi ambiţia de a permite o imigraţie “pe alese”, Pactul nu este o politică ce are caracter comun, ci o serie de angajamente comune. Fiecare ţară rămîne stăpînă, dar se abţine să afecteze interesele altora şi cooperează pentru combaterea imigraţiei ilegale. Pactul îşi afişează explicit obiectivul: “UE nu are mijloacele de a primi aşa cum trebuie toţi imigranţii care speră să găsească o viaţă mai bună. Statele membre vor putea reţine imigranţii în funcţie de priorităţile lor, de nevoi, de capacităţile de găzduire”.

Criza financiară şi dificilele negocieri asupra planului de combatere a încălzirii climatice au adus adoptarea Pactului în plan secund. La categoria reuşite se plasează şi decizia liderilor europeni de a organiza, pînă la sfîrşitul anului, a unui summit mondial dedicat reformării sistemului financiar, intensificînd presiunile asupra SUA. Administraţia de la Washington, iniţial reticentă, a acceptat în principiu această idee. Europa reproşează SUA că ar fi responsabile pentru criza financiară refuzînd timp de mai mulţi ani orice consolidare a controlului asupra pieţelor financiare.

În ceea ce priveşte eşecurile summit-ului se numără lipsa unui acord pe tema prevenirii schimbărilor climatice, după ce Polonia a ameninţat că se va folosi de dreptul său de veto în privinţa planului, dacă partenerii săi încearcă să forţeze încheierea unui acord pînă în luna decembrie. UE doreşte să ajungă pînă la sfîrşitul lui decembrie la un acord politic privind o serie de măsuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cu scopul de a ajunge în 2020 la o scădere globală cu 20% a emisiilor toxice comparativ cu 1990. Pentru a-şi consolida poziţia, Polonia a organizat cu puţin înaintea reuniunii un mini-summit la care au luat parte alte şapte state - Estonia, Lituania, Letonia, Ungaria, Slovacia, Bulgaria şi România. Într-o declaraţie comună, acestea au cerut UE să se abţină de la adoptarea de măsuri care nu respectă diferenţele de potenţial economic între statele membre.

Nu în cele din urmă, liderii europeni nu au adoptat nicio decizie privind relansarea negocierilor cu Rusia pentru semnarea unui acord de parteneriat strategic, proiectul fiind amînat pentru luna noiembrie. Nimic nu se va întîmpla înainte de 14 noiembrie, dată la care este prevăzut să aibă loc summit-ul UE-Rusia de la Nisa, a declarat Jean Asselborn, cu ocazia dineului la care au participat omologii săi europeni. Oficialii europeni au mai amînat discuţiile cu Rusia şi la summit-ul european extraodinar, de pe 1 septembrie, convocat după ce Rusia a recunoscut independenţa teritoriilor separatiste georgiene Abhazia şi Osetia de Sud. Înainte de summit, mai multe state, printre care Marea Britanie, Polonia, Suedia, Danemarca şi ţările baltice, au anunţat că vor să aştepte pînă la jumătatea lunii noiembrie pentru relua aceste negocieri şi pentru a determina Rusia să continue retragerea şi să ia parte la discuţiile de la Geneva. O nouă rundă de tratative ruso-georgiene va avea loc pe 18 noiembrie.