Dornic de a reabilita Parisul şi Franţa, după eşecul ediţiei din 1904, Coubertin îşi impune din nou punctul de vedere la Congresul CIO din Lausanne (21 iunie 1921) şi readuce olimpiada în Hexagon. Au participat 3.089 de sportivi (135 de femei) din 44 de ţări. Stadionul “Colombes” (40.000 de locuri) a fost complet renovat, iar lîngă el au fost construite cîteva barăci, care au format... primul sat olimpic din istorie. Pe 4 mai s-a desfăşurat ceremonia de deschidere, jurămîntul fiind rostit de atletul francez Geo Andre. Nord-americanii au adunat cele mai multe medalii (99), urmaţi de francezi (41) şi finlandezi (37). Figura centrală a întrecerii a fost finlandezul Paavo Nurmi, cu cinci medalii de aur! Compatriotul său Ville Ritola a obţinut patru titluri şi două medalii de argint (cei doi fondişti scandinavi au fost avantajaţi de faptul că la Paris au avut loc şi întreceri pe echipe). Cea mai charismatică prezenţă a fost, însă, cea a înotătorului nord-american Johnny Weissmüller, campion la 100 m liber (primul om care a coborît sub un minut pe această distanţă), 400 m şi ştafeta 4x200 m liber. Viitorul Tarzan de pe ecrane face parte şi din echipa de polo, cu care îşi mai adjudecă un “bronz”! Şi cariera sa sportivă era departe de a se încheia! Britanicul Abrahams a devenit, la Paris, primul atlet european campion la 100 m plat (peste numai un an a abandonat sportul, în urma unei fracturi). Eric Liddell, un preot scoţian din Edinburgh, n-a putut concura în proba favorită, 100 metri, fiindcă ea avea loc într-o duminică, aşa că a cîştigat un “bronz” la 200 m şi titlul olimpic la 400 m! A murit în 1945, într-un lagăr japonez (despre el s-au scris cărţi şi a apărut şi un film valoros, “Care de foc”). Frank Taylor, din SUA, campionul probei de 400 m garduri, a bătut şi recordul lumii, cu nu mai puţin de 1,4 secunde, dar performanţa sa (52,6 sec.) n-a fost omologată, fiindcă... dărîmase un gard, ceea ce pe atunci era interzis! La săritura în înălţime, Harold Osborn, un reputat medic ortoped din Marea Britanie, a lansat stilul... “Osborn”. El a învins în această probă (1,98 m), dar şi la decatlon, cu un nou record mondial. Un alt campion interesant, croatul Leon Stukelj, născut pe 12 decembrie 1898, a cîştigat la gimnastică două medalii de aur (individual compus şi bară fixă). A mai cîştigat un titlu şi două medalii de bronz în 1928 şi un argint în... 1936! Cele mai multe lucrări de specialitate îl “dau mort” pe 10 mai 1977, dar fostul nostru coleg, Claudiu Val, l-a văzut pe excelentul gimnast, în mare formă, la Atlanta, în... 1996. Stukelj a decedat în 2002, ceea ce înseamnă că a trăit pe parcursul a nici mai mult, nici mai puţin de... 25 de olimpiade!!!

Ediţia de la Paris a consemnat şi prima medalie românească: echipa de rugby s-a clasat pe locul al treilea, din... trei participante. S-au mai obţinut un loc 8 şi 9 la şah şi un loc 13 la tir. Au participat, în total, 51 de români, la o ediţie în care Franţa a “spălat” ruşinea din 1904!