Sandra Alexiu, preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov, a povestit într-o postare pe pagina sa de socializare prin ce trec doctorii atunci când autorităţile vin în control şi cum li se solicită diverse lucruri fără sens, cum ar fi ștampila.


Postarea integrală a Sandrei Alexiu pe facebook

Azi a venit controlul de la ITM. Prima data când mi se întâmplă. Știam că va veni, fiindca deja colegii din țară ne-au avertizat. În plus deja știm cu toții tradiția mioritică, veche cât istoria și găunoasă ca orice cancer, când ceva dă în fiert (vezi incendiul din spitale) pornesc controalele pentru că nu-i așa, de ce să reparăm unde e gaura când putem face ale găuri în alte părți.

Din acest punct de vedere, orice guvern al oricărui partid din oricare vremuri a procedat exact la fel și nu ar trebui să mai mire pe nimeni că apar, tot în spirit mioritic, bancuri, meme, înjurături adaptate.

De acum deja știm: când apare vreo problemă pornesc controalele (nu reparațiile, da? Clar?). Așa a fost după fiecare incendiu, după fiecare explozie, după fiecare bombă de presă legata de sistemul medical. Cam tot la fel cum de câte ori se apropie contractul cel nou de semnat cu medicii de familie, în buna tradiție începută de Duță cel pușcăriabil, pornesc și articolele din ziarele online obscure despre veniturile fabuloase ale medicilor de familie, acești "oligarhi" cum ii numea "stimabilul".

Aia cu "jos birocrația" e doar un slogan de început de mandat, când de fapt îți vine o duamnă cu unghiile de 4 centimetri care îți cere stampila ("cum doamna doctor, cum va imaginați că vreo institutie a statului va accepta vreodată un document fără ștampilă" zicea ea cu ochii cât cepele).

Stampila a fost eliminată din istoria României de către guvernul condus de Mihai Tudose, dar extragerea acestei măsele cariate nu va reuși nici după migrația pe stația spațială de pe lângă Vega.

Silvia, sigur o sa îți placă asta.

Acum să nu credeți că sunt o infractoare. Sunt un antreprenor responsabil. Am fișe de medicina muncii și control periodic în fiecare an, am toate certificările de prize făcute la zi (dar sunt sigură ca le aveau și spitalele în cauză), am fișe de protecția muncii completate de o firmă specializată cu care am un contract perfect legal, am echipament de protecție în cabinet că doar arătăm de un an de zile ca niște cofetărese. Am dezinfectante și soluții că ne-am dat peste cap să ne protejăm de virus și să nu murim pe capete (și tot au murit în medicina de familie mai mulți ca în alte specialități, dar pe ai noștri doar noi ii plângem...).

Ceea ce nu avem și este frustrant și strigător la cer că nu avem, e dovada că furnizam echipament angajaților, adică nu avem procese verbale de predare primire pe semnătură, nu știu dacă săptămânal sau cum, că "na 7 halate, na 7 capeline, na 42 de mănuși, na 7 ml pe zi de alcool și 7 tablete pe săptămână de cloramină...".

Nu, nu e de râs și nu, nu e de plâns. Nu e nici furie, nici neputință. Este dovada vie că nu se poate altfel.

Am greșit că am externalizat acest serviciu unei firme care tratează problema modern și elegant.

Am greșit că nu mi-am săpat un subsol destul de mare la cabinet ca să pot cuprinde toată hârtogăraia pe care o dorește statul român.

Am greșit că am cerut mereu debirocratizare irosindu-mi energia mea și a colegilor, când de fapt nimeni nu vrea. Indiferent cine vine la putere și ce promite.

Nu, nu vrea nimeni ca lucrurile să meargă, toți vor să se acopere de hârtii. Ai toate autorizațiile, dar iei foc. Mor oamenii pe capete, dar ai procese verbale la zi.

Ne pasă ca avem pacienți programați? Doar nouă. Biroul de controale te vrea la sediu cu kilometrul de dosare la verificat.

Să ne înțelegem. Trebuie să funcționăm corect și sigur, atât pentru pacienții noștri cât și pentru angajații noștri. Trebuie sa fim însă atent consiliați de oameni care sunt specialiști în asta, nu controlați și amendați! Calitatea actului medical nu se obține cu amenzi și hărțuire, ci cu înțelegerea fenomenului, cu oameni bine pregătiți și cu condiții reale de exercitare a profesiei.

Ne cereți nouă să ne consiliem pacienții cu calm și rabdare, dar noi suntem veșnic tratați ca infractori.

Asta este unul din motivele care ne împing să ieșim fie prin ușa din dos a sistemului, cu picioarele înainte, fie la volan, prin vamă, pentru tot restul vieții noastre profesionale, în țări care nu-și calcă în picioare medicii.