Niciun mister nu mai planează, s-ar părea, peste Dosarul Revoluţiei din 1989. Asta din perspectiva procurorilor care au anunţat, vineri, că dosarul a fost clasat. Asociaţiile de revoluţionari, istoricii şi cei care au avut de suferit atunci nu sunt de acord şi şi-au exprimat surprinderea, indignarea şi tristeţea. Oficialii acelor vremi tulburi au păstrat liniştea asupra acestui subiect. Şi gata.

CIFRELE REVOLUŢIEI Cifrele Dosarului Revoluţiei din ’89, dezvăluind tragedii de o mult mai mare amploare decât cele din Dosarul Mineriadei, apărut în prezent pe piaţa media pentru a deturna probabil atenţia de la acest „moment de doliu în România, un act de laşitate şi o dovadă a faptului că Justiţia este manevrată politic”, din perspectiva istoricului Georgeta Filitti, sunt cutremurătoare: 709 morţi, 2.198 de răniţi, dintre care 1.855 împuşcaţi, şi 924 de reţinuţi, precum şi pentru distrugerea unor bunuri. Aceste cifre apar în documentul prin care se justifică clasarea dosarului (11/P/2014) de către procurorii militari din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ). Motivaţia clasării este, potrivit PICCJ, faptul că pe rolul organelor de urmărire penală nu mai există în curs de soluţionare nicio cauză având ca obiect evenimentele din decembrie 1989. Procurorii au mai precizat că din dosarul 11/P/2014 au vizat victimele rezultate în împrejurările care au făcut, iniţial, obiectul dosarului nr. 97/P/1990, precum şi victimele rezultate în împrejurările care au făcut obiectul dosarelor conexate, ulterior, la această din urmă cauză.

Cercetarea în Dosarul Revoluţiei a fost efectuată distinct pentru perioadele 16-22 decembrie 1989 şi după 22 decembrie 1989, având în vedere particularităţile diferite.

Astfel, anchetatorii au stabilit că perioada 16-22 decembrie 1989, până la plecarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu din clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR), a fost caracterizată de acţiuni violente de reprimare a manifestaţiilor anticomuniste şi antidictatoriale din municipiile Timişoara, Cluj şi Bucureşti, respectiv de măsuri de împiedicare a extinderii acţiunilor de protest în celelalte localităţi ale ţării. „Folosindu-se de pârghiile puterii absolute pe care o deţinea în partid şi în stat, Nicolae Ceauşescu, cu aprobarea Comitetului Politic Executiv al PCR, a acţionat, încă de la început, pentru reprimarea brutală a manifestaţiilor, dispunând implicarea unor forţe supranumerice şi eterogene, aparţinând miliţiei, securităţii şi armatei. În baza deciziilor şi ordinelor primite de la nivel central, conducerea politică şi militară locală, sub directa coordonare a unor factori de conducere politică şi militară de la nivel central, a luat măsuri pentru punerea în executare a acţiunii de reprimare şi a ordonat intervenţia forţele de ordine, care a avut ca rezultat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea corporală şi reţinerea unui număr mare de persoane”, potrivit procurorilor militari din PICCJ.

„VID DE PUTERE, STARE DE CONFUZIE, PANICĂ ŞI HAOS” În ce priveşte reprimarea violentă a manifestanţilor, în perioada 16-22 decembrie 1989, procurorii au constatat însă că persoanele cu funcţii de conducere şi execuţie, politice şi militare, de la nivel central şi local, care au fost implicate în organizarea, conducerea, coordonarea şi punerea în executare a măsurilor au fost judecate şi condamnate definitiv, „existând în cauză autoritate de lucru judecat”. Raportat la perioada din 22 decembrie şi până la sfârşitul anului 1989, procurorii militari au reţinut, în ordonanţa de clasare a Dosarului Revoluţiei, că aceasta a fost caracterizată „prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos”. „Dacă, până la momentul în care fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu a părăsit sediul CC al PCR, forţele de ordine au acţionat, în baza ordinelor şi măsurilor dispuse de factorii politici şi militari, împotriva manifestanţilor care demonstrau pentru înlăturarea regimului comunist, libertate şi democraţie, după acest moment, în condiţiile în care euforia generală privind victoria Revoluţiei a fost urmată în scurt timp de o stare de teamă privind posibilitatea revenirii lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării, cu ajutorul unor forţe fidele, nu a mai existat o acţiune a organelor statului împotriva manifestanţilor, ci o acţiune comună îndreptată, conform percepţiei create, împotriva unor elemente contrarevoluţionare, care acţionau împotriva voinţei întregii populaţii”, au mai stabilit procurorii militari din PICCJ.

Oboseala şi stresul au ucis peste 700 de oameni şi au rănit peste 2.000?

O explicaţie uşor prea psihologizată vine din partea procurorilor care încearcă astfel să explice cum a fost posibilă moartea atâtor oameni. Procurorii susţin că în acele zile, pe fondul lipsei de cooperare şi coordonare, militari şi civili au mers din proprie iniţiativă în anumite imobile şi au verificat acoperişurile unor clădiri, fără a anunţa celorlalte forţe aflate în zonă, ceea ce a „creat derută şi reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului concentrat şi producerii a numeroase victime”. Mai mult, susţin procurorii militari, starea de oboseală şi stres acumulată a afectat „aprecierea lucidă şi obiectivă a realităţii înconjurătoare”. Procurorii spun că, în acest context, dispozitive militare, civile sau mixte au deschis „cu uşurinţă” focul spre imobile şi autoturisme care nu opreau la filtrele organizate, ”în condiţiile existenţei doar a unor bănuieli neverificate că s-ar fi efectuat focuri de armă din direcţia imobilelor sau autoturismelor respective”. De asemenea, „pe fondul aceleiaşi stări de oboseală şi stres”, au fost şi situaţii în care s-au executat focuri de armă între militari din aceeaşi unitate sau între unităţi militare, au mai arătat procurorii militari de la PICCJ în ordonanţa de clasare a Dosarului Revoluţiei.

În urma acestor „dezvăluiri” incredibile, care jignesc pur şi simplu inteligenţa, paginile istoriei scrise atunci cu sânge şi memoria celor decedaţi „din cauza oboselii şi stresului care au afectat aprecierea realităţii înconjurătoare”, reacţiile nu s-au lăsat aşteptate.

Lucia Hossu-Longin: “Vinovaţii se ştiau”

Realizatoarea de televiziune Lucia Hossu-Longin a declarat că este foarte mirată şi tulburată de decizia privind clasarea Dosarului Revoluţiei din 1989, precizând că lacrimile nu s-au şters încă de pe obrajii celor care au suferit şi că acestora li s-a refuzat o ultimă dreptate. “La misterul Revoluţiei s-a adăugat un mister, misterul clasării acestui dosar important. Eu nu ştiu de ce s-a clasat dosarul, pentru că generalul Voinea a rezolvat aproape toate dosarele - Sibiul, Bucureştiul şi Timişoara. Nu văd de ce. Vinovaţii se ştiau. Nu văd de ce se clasează. Sunt absolut siderată. Încă un mister pe care nimeni nu ni-l va desluşi, pentru că Înalta Curte, de cele mai multe ori, nu-şi motivează deciziile”, a spus Lucia Hossu-Longin. Ea a mai spus că există oameni care suferă în continuare de pe urma Revoluţiei, fiind “condamnaţi la boli permanente, tratamente, internări”. “Aceşti oameni nu vor înţelege nici ei de ce această ultimă dreptate nu li se acordă. Şi cu atât mai mult cu cât decizia aparţine unui, aşa cum zicem toţi - uneori îl luăm în derâdere, uneori îl slăvim -, stat de drept”, a afirmat Lucia Hossu-Longin. Totodată, ea consideră că nu a trecut suficient timp care să justifice clasarea dosarului. “Şi după 25 de ani, şi după 50 de ani, lucrurile se pot judeca şi se pot tranşa în justiţie. Nu cred că trecerea celor 25 de ani a putut să aline suferinţele atâtor părinţi, atâtor fraţi, atâtor rude ale celor care au murit (...) Lacrimile nu s-au şters de pe obrajii celor care au suferit. Nu este o alinare, aşa cum crede Înalta Curte. Numai dreptatea poate să aline şi să vindece suferinţa. Nimic altceva. Nedreptatea în niciun caz nu alină şi nu şterge suferinţa. Clasarea este un act de nedreptate, de injustiţie, nu de justiţie”, a subliniat Lucia Hossu-Longin.

Istoricul Georgeta Filitti: “Justiţia este manevrată politic. Cu cei 1.200 de oameni care au murit, ce se întâmplă? Facem cruce şi facem parastase pentru ei?”

La rândul ei, cercetătoarea doctor în istorie Georgeta Filitti a declarat, vorbind despre decizia clasării Dosarului Revoluţiei din decembrie 1989, că acesta este un moment de doliu în România, un act de laşitate şi o dovadă a faptului că Justiţia este manevrată politic. Ea a spus că, din punctul său de vedere, clasarea Dosarului Revoluţiei este echivalentă cu "exonerarea de vină" a celor vinovaţi de moartea a 1.200 de oameni. "E totuşi o decizie care mă uimeşte, pentru că am avut o clipă senzaţia că într-adevăr Justiţia se mişcă. Dar înseamnă că Justiţia continuă să fie remorca factorului politic", a spus Filitti. Ea şi-a amintit că, în momentul Revoluţiei din 1989, era pe stradă. "Fără să fiu o curajoasă, umblam de nebună, şi datorez viaţa unui anonim. Eu lucram la Institutul Iorga (al Academiei Române - n.r.) şi, când am ieşit din staţia de metrou de la Aviatorilor, cineva m-a tras cu brutalitate în jos şi au început să şuiere gloanţe în dreptul capului. Numai o întâmplare a făcut ca un glonte rătăcit să nu mă nimerească. Şi m-am dus zi de zi la Institutul Iorga, care era pe bulevardul Aviatorilor, numărul 1", a spus istoricul Georgeta Filitti, precizând că vorbeşte din perspectiva cetăţeanului paşnic al Bucureştiului. Totodată, ea afirmă că "e foarte greu de susţinut că au venit nişte misterioşi care au tras". "Cei care au tras au fost oamenii proaspătului, foarte proaspătului Guvern, adică ai celor care au pus mâna pe putere, şi ca ăştia să fie exoneraţi pentru că au trecut 25 de ani nu mi se pare un lucru chibzuit", a declarat Georgeta Filitti.

Din perspectiva sa, nu există nicio justificare logică pentru clasarea acestui dosar. "Este absolut scandalos şi ceva se întâmplă. Înseamnă că societatea românească este mult mai bolnavă decât mi-am imaginat. Pentru că nu e cu putinţă. Care este justificarea? Există un termen de prescriere doar dacă schimbi încadrarea. Încadrarea a fost clară. Nu? Astea au fost crime împotriva umanităţii, mai ales că a fost vorba... Mineriadele şi Revoluţia şi felul cum s-a acţionat la Revoluţie sunt considerate crime împotriva umanităţii. Cei 1.200 de oameni care au murit, ce se întâmplă cu ei? (în urma rănilor deosebit de grave, potrivit istoricului, încă 500 de oameni s-au stins din viaţă în intervale relative apropiate de timp - n.r.) Facem cruce şi facem parastase pentru ei? Sunt absolut scandalizată. Absolut sunt scandalizată. Mi se pare un act de laşitate. E un act de laşitate şi înseamnă, spre marele regret al românilor, că Justiţia e manevrată politic. E clar. E clar. Faptul că DNA (Direcţia Naţională Anticorupţie - n.r.) începuse să se mişte, faptul că erau fapte condamnabile încă din 2008 şi de-abia acum au ajuns pe rol, cu mare întârziere, cu mari daune şi materiale şi morale pentru noi, sunt absolut de acord, dar parcă ceva se mişca. Iată că acum se vede că nu se mişcă nimic. Nu există nicio justificare logică pentru ca aceste fapte imprescriptibile să fie anulate. Nu se poate. Nu se poate şi iar nu se poate. Înseamnă că stăm mai rău decât mi-am imaginat", a spus Georgeta Filitti.

DOLIU PENTRU ROMÂNIA Potrivit istoricului, clasarea Dosarului Revoluţiei este un moment de doliu în România. "Sunt nişte fapte şi eu nu vreau să spun că asta incită, dar ei au tergiversat ani de zile şi le-a fost bine, le-a fost foarte bine şi acuma le va fi în continuare bine. Cum îşi justifică acest Parchet General, afară de trecerea timpului, cum îşi explică exonerarea acestor oameni? Nu se poate, nu se poate. Este un moment de doliu. Eu cred că aşa trebuie perceput. E un moment de doliu în România această abandonare a justiţiei", a concluzionat Georgeta Filitti.

Revoluţionarii, „ucişi a doua oară de Coldea, Vasilache şi Niţu”

Reprezentantul Asociaţiei „21 Decembrie 1989“, Teodor Mărieş, a declarat că va ataca la ICCJ decizia de clasare a Dosarului Revoluţiei luată de Parchetul instanței supreme, precizând că autorii din Dosarul Mineriadei sunt aceiaşi cu cei din Dosarul Revoluţiei. “Primul lucru pe care îl fac este să zâmbesc. (...) Nu pot decât să zâmbesc, este, sigur, un zâmbet trist. Nu pot să cred că au avut capacitatea intelectuală, şi cred că cu celelalte capacităţi nu stau bine, să închidă Dosarul Revoluției, în care există mult mai multe decizii CEDO decât în Dosarul Mineriadei, pe care l-au redeschis. Cu certitudine, Asociația „21 Decembrie“ va ataca decizia la ICCJ și este o umilință pe care o administrează probabil în răzbunare pentru faptul că defilează la Parchet toţi criminalii din Mineriadă. Vă spun că sunt aceiaşi cu cei din Revoluţie şi, ca atare, poate este o ultimă zvâcnire şi o ultimă răzbunare”, a declarat vineri, în cadrul unei conferinţe de presă, Mărieş.

El a mai precizat că, în acestă vară, a avut întâlniri lunare la Secţia Parchetelor Militare nemulţumit de faptul că nu se reiau cercetările în Dosarul Revoluţiei, dar şi în Dosarul Comunismului şi cel al Mineriadei. “Dacă acest lucru s-a întâmplat, o afirm cu toată sinceritatea, autorii documentului de azi, dacă el există, sunt, ierarhic vorbind, Ion Vasilache (șeful Secției Parchetelor Militare - n.r.), Niţu Tiberiu Flaviu - procurorul general al României, ajutaţi de domnul Coldea (Florin Coldea, director adjunct al SRI - n.r.). Nu se putea închide acest dosar fără cele trei persoane. Dacă greșesc, domnul Coldea să iasă public și să spună “Mărieș, dezinformat!”. E adevărat, eu nu am fost informatorul lor și sunt mai puțin informat. (...) Să iasă domnul Coldea public și să spună dacă SRI împreună cu Ion Vasilache, care nu este departe de această instituţie, și domnul Nițu, care nu e departe de această instituție, au săvârșit o nouă crimă împotriva celor pe care îi am în spatele meu, i-au omorât a doua oară, colegii noştri de la baricadă care au căzut în ziua de 21 decembrie, şi i-au ucis şi pe cei pe care după 22 decembrie i-a omorât camarila KGB-istă a lui Ion Iliescu, ca să nu mai vorbesc de colegii de la Timişoara şi din Cluj şi din Sibiu şi din alt oraş”, a mai spus Mărieș.

Împotriva ordonanţei de clasare a Dosarului Revoluţiei, dată în 14 octombrie 2015, se poate formula plângere, în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.

Clasări pe bandă rulantă

Aşadar, prin Ordonanţa din 14 octombrie 2015 s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, „nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare”. De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei pentru infracţiunile de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există.

Cauza a fost clasată şi pentru infracţiunea de ucidere din culpă, reţinându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, dar şi pentru lovire sau alte violenţe şi instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, reţinându-se, după caz, că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală, respectiv că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Procurorii militari au mai dispus: clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală şi instigare la infracţiunea de vătămare corporală, reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale; clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi existenţa unei cauze de neimputabilitate, respectiv eroarea; clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de furt şi distrugere, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale; clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ultraj, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale; clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă şi instigare la infracţiunea de purtare abuzivă, reţinându-se că a intervenit amnistia.

Din ciclul „Noaptea minţii”: militarii au murit pentru că au manevrat imprudent armamentul?!?

Materialul de cercetare efectuat în dosarul 11/P/2014 se referă la "709 persoane decedate, 1.855 persoane rănite prin împuşcare, 343 persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, respectiv 924 persoane reţinute". Din cele 709 persoane decedate, 161 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. Procurorii au stabilit că, în unele situaţii, decesul s-a datorat "manevrării imprudente a armamentului, victimele fiind din rândul celor care s-au aflat în imediata apropiere a făptuitorilor". Din cele 1.855 de persoane rănite prin împuşcare, 420 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. Procurorii susţin că, la fel ca şi în cazul persoanelor decedate, există situaţii în care rănirea s-a datorat "manevrării imprudente a armamentului". "În unele situaţii există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. În alte situaţii s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, soluţii care nu au fost, ulterior, infirmate. Există şi situaţii în care, deşi susţin că au fost rănite în diferite împrejurări, persoanele în cauză nu au prezentat acte medicale care să ateste existenţa unor leziuni sau s-a stabilit că leziunile nu au fost produse prin împuşcare", a precizat PICCJ.