Nicolae Constantin, arheolog în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, desfăşoară, în această perioadă, o nouă campanie de cercetări sistematice pe şantierele arheologice de la Hîrşova. Cercetătorul a acordat un interviu cotidianului "Telegraf", în cadrul căruia a vorbit despre istoricul cetăţii Hîrşova şi despre descoperirile importante realizate de-a lungul anilor.

Reporter: Care este istoricul cetăţii Hîrşova?

Nicolae Constantin: Cetatea de la Hîrşova prezintă o particularitate: a funcţionat, în acelaşi spaţiu, mai bine de 17 secole. La sfîrşitul secolului I d. H., între anii 69-79, în timpul împăratului Vespasian, cînd au fost luate primele măsuri de fortificare a limesului dunărean, a fost zidită şi cetatea Carsium (Hîrşova). În timpul împăratului Constantin cel Mare, cetatea a fost distrusă de marea invazie a hunilor din secolul al V-lea. A urmat refacerea de la sfîrşitul secolului al V-lea sau din secolul al VI-lea, din timpul lui Iustinian. Aşa cum s-a întîmplat cu toată linia Dunării, stăpînirea bizantină a fost întreruptă de statul bulgaro-slav, pînă în a doua jumătate a secolului al X-lea. Odată cu integrarea Dobrogei în statul Ţara Românească, din timpul lui Mircea cel Bătrân, cetatea a fost reconstruită.

Rep.: Unde desfăşuraţi, în prezent, campania de cercetări sistematice?

N.C.: Actualul şantier din cetatea romană şi medievală a fost deschis în anul 1993 şi l-a avut ca susţinător pe regretatul Adrian Rădulescu. Şantierul este destinat şi asigurării practicii anuale a studenţilor de la Facultatea de Istorie a Universităţii "Ovidius" Constanţa, dar şi altor pasionaţi de istorie şi arheologie. În prezent, se lucrează în sectorul , unde se cercetează zidurile de vest care, în antichitate şi evul mediu, înconjurau fortificaţia.

Rep.: Care sînt descoperirile pe care le-aţi făcut la cetatea Carsium?

N.C.: Pe latura de vest a cetăţii, au fost scoase la lumină, pînă în prezent, trei resturi de ziduri, situaţie similară fiind şi pe latura de nord, ambele părţi ale fortificaţiei fiind cel mai bine conservate. Actualele săpături au meritul de a aduce la lumină, pentru prima dată, zidurile şi fundaţiile de ziduri de pe această parte. În mod cu totul excepţional, au fost identificate, în stadiul actual al cercetărilor, nu mai mult de şapte ziduri. Acum cercetăm raportul cronologic dintre aceste ziduri, le plasăm în timp, corelăm fazele de construcţie cu etapele mari ale istoriei regiunilor dunărene, pentru a determina cu exactitate ce loc şi ce rol a ocupat fortificaţia de aici, în perioada romană şi în evul mediu. Elementele specifice

de construcţie, dar mai ales materialele descoperite, monede, fragmente de vase din ceramică, sticlă, arme, podoabe etc., dovedesc o înflorire a vieţii materiale şi spirituale a locuitorilor anticului Carsium, care ar putea trezi sentimente de invidie locuitorilor de azi ai Hîrşovei.

Rep.: Unde mai desfăşuraţi cercetări sistematice?

N.C.: Un alt punct arheologic cercetat este tell-ul de la Hîrşova. Tell-ul este una din cele mai mari aşezări neo-neolitice din România şi din această parte a Europei. Stratul de cultură atinge înălţimea de peste 12 m, fapt ce reprezintă un aspect cu totul ieşit din comun. Monumentul se află pe malul Dunării, în partea de sud-est a oraşului. Aşezarea, care a fost identificată abia pe la mijlocul secolului al XX-lea, a avut o suprafaţă iniţială de peste două hectare. Arheologii Doina Galbenu, Dragomir Popovici şi Puiu Haşotti au fost primii care, în anul 1985, au început cercetarea sistematică la tell. Eu m-am alăturat echipei un an mai tîrziu. Cercetările au arătat că, la baza tell-ului, primii trei metri aparţin Culturii Boian, în care apar şi materiale tipice Culturii Hamangia. Urmează Cultura Gumelniţa, peste care se află nivelele Culturii Cernavodă I.

Rep.: Cu cine aţi colaborat la cercetările sistematice de pe cele două şantiere arheologice?

N.C.: La tell, se va derula un program complex româno-francez, de cercetare şi formare de specialişti, prelungit, ulterior, pînă în anul 2007. Noutatea şantierului după această dată constă în faptul că, pentru prima dată în România, într-un şantier, pe o aşezare neolitică, pluristratificată, este folosită o nouă metodă de săpătură, care o înlocuieşte pe cea tradiţională. În premieră, în cercetarea arheologică românească sînt folosite specializări noi, cum ar fi ihtiologia, carpologia, malacologia, palinologia. Aici lucrează şi cercetători de la Muzeul de Istorie a României Bucureşti, Muzeul Judeţean Ialomiţa şi Muzeul Dunării de Jos Călăraşi, la care se adaugă studenţi din centrele universitare de la Bucureşti, Tîrgovişte, Constanţa, Iaşi. În cadrul unor programe speciale, studenţi din Statele Unite ale Americii, Australia, Japonia, Scoţia, Anglia şi Franţa au sosit pe acest şantier să lucreze şi să cunoască particularităţile neoliticului est-european. Rezultatele şantierului de la Hîrşova tell rămîn unele de referinţă în arheologia ultimilor decenii.