M-am lămurit definitiv în privinţa prezidentului Băsescu. Ce el altora le face dumnealui nu-i place! Evident, cînd este pus în situaţia de a încasa castane politice. Şi nu se poate spune că nu a primit destule în aceste zile! De multă vreme nu l-am mai văzut atît de înghesuit în corzi pe domnul preşedinte! Cît se dă dumnealui de jucător, a luat-o rău în freză! Pe diverse teme. În cîteva situaţii jenante, preşedintelui jucător i s-au înmuiat genunchii. În mod normal, dacă ar fi avut alături un antrenor bun, cineva ar fi trebuit să-i arunce prosopul. Nu a fost să fie aşa, cunoscut fiind faptul că preşedintele jucător este şi antrenor. Pînă acum, nu am fost învăţaţi cu un preşedinte care să o încaseze sistematic. Ce-i drept, pe mîna şi greşelile lui. Au fost momente cînd şi-a dat singur la figură. S-a întîmplat în cazul Ridzi. A fost primul episod mai important în ce priveşte manifestarea plenară a ridicolului prezidenţial. Starea descrisă s-a accentuat în momentul în care s-a făcut că plouă în cazul Ridzi. Toţi cei care scoteau la suprafaţă neregulile constatate la Ministerul Sportului şi Tineretului erau catalogaţi ca fiind nişte ridicoli. Doar preşedintele era demn. Nici pe Ridzi nu o cunoscuse şi nici usturoi nu mîncase cu ea. După aceea, surprinzător, peste noapte, am auzit o declaraţie ridicolă despre nu ştiu care criză morală. Unde? Criza cui? Criza nimănui? Ridzi nu mai era un caz ridicol, ci unul moral! Ca să vezi şi să nu crezi! Subiectul i-a căzut pe invers prezidentului. În concepţia sa dialectică, groparii doamnei Ridzi au fost, sînt şi vor fi nişte ridicoli. Evident, nişte ridicoli manipulaţi de mogulii de presă. Care moguli, se înţelege, pentru că nu sînt pupincurişti prezidenţiali, sînt cei mai mari dintre ridicolii patriei. Stau şi mă întreb cît o să mai încaseze preşedintele pe subiectele ridicole care îl apasă de cîteva zile încoace! Cu siguranţă, cucuiele vor apare în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, cînd declaraţiile şi reacţiile sale de acum vor fi contabilizate cu minus. Spuneam că m-am lămurit definitiv în privinţa domniei sale. Tot ceea ce nu e pe placul său este catalogat ca fiind ridicol! Regret că domnul preşedinte a pierdut simţul măsurii şi îi trage de urechi pe cei care au chemat-o pe Elena Udrea la raport! Maniera în care ministreasa Turismului a cheltuit banul public, este exact tema pe care o are în lucru comisia parlamentară de specialitate, reprezintă pentru domnul preşedinte un demers ridicol! Cu o scîrbă glacială, preşedintele a înfierat cu mînie proletară îndrăzneala celor care au chemat-o la audieri pe doamna Udrea! Dacă stau bine şi mă gîndesc, de la debutul său parfumat în politică, este pentru prima oară cînd blonda de la Cotroceni, cum i se spunea cîndva, este luată la întrebări. După cazul Ridzi, preşedintele este obligat să dea din nou din colţ în colţ. Pentru că nu are explicaţii pertinente, lansează pledoarii rupte din gîndirea revoluţionară a lupului moralist. Chipurile, ţara arde şi domnii parlamentari îi freacă ridichea Elenei Udrea! Ca şi cum opinia publică ar fi interesată de doamna în cauză şi nu de soarta banului public! Sigur, un subiect cît se poate de ridicol. Toţi cei care critică anturajul şi partidul preşedintelui sînt nişte ridicoli incurabili. Poate că, pînă la alegerile prezidenţiale, toţi ridicolii din ţara asta, mă refer la cei care îndrăznesc să critice Puterea, se vor reuni într-un partid. Dacă nu vor face chestia asta, pentru că nu vor să politizeze ridicolul emanat de la Cotroceni, vor veni, cu siguranţă, în număr foarte mare la vot. Într-un fel, trebuie să se încheie cumva această perioadă de adînci prefaceri ridicole din viaţa noastră de zi cu zi…