Doamna Ridzi a reuşit performanţa de a-şi pune propriul partid cu botul pe labe! L-a redus la tăcere, performanţă pe care, trebuie să recunosc, nu au reuşit-o nici adversarii săi cei mai înverşunaţi. De pildă, premierul Boc arată ca un individ şifonat ca şi cum a fost tăvălit bine într-un autobuz ticsit cu navetişti. Precizez, cu navetişti dintre cei mai răi, care, colac peste pupăză, nu şi-au mai primit salariile de multă vreme. Înainte, pînă la scandalul declanşat de ministreasa Tineretului şi Sportului pe tema închirierii unor scene, domnul Boc îi ataca frontal pe ziarişti. Nu a avut reţineri nici măcar după incidentul televizat cu Ciutacu, confratele nostru de la \"Jurnalul Naţional\". Acum, bag de seamă, ar prefera să iasă din clădirea Guvernului pe scara de incendiu, sub măturile şi şomoioagele femeilor de serviciu, sau să coboare pe o balustradă secundară. Premierul nostru nu mai este şmecher. Lasă capul în jos, ca la frizer, şi încearcă să o dea cotită pe subiectul doamnei Ridzi. În cazul amintit, nu prea este loc de întors. Ca premier, nu este nicio bucurie să te pricopseşti, în vremuri de răstrişte şi jale, cu un asemenea scandal în care este implicat unul dintre miniştrii tăi preferaţi. Ca lider de partid, ştiut fiind faptul că Boc este şi şeful PD-L, nu este nicio sfîrîială să te ia la ochi electoralul pentru o presupusă “manglă”, cum ar spune simpaticul nostru Florin Munteanu. Ca susţinător supus al preşedintelui Băsescu, nu există niciun motiv de bucurie în perspectiva apropiatelor alegeri prezidenţiale. Ca admirator al Elenei Băsescu, care este cine este, nu cade bine în perspectiva debutului carierei sale de parlamentar european. Indiferent de concluziile care vor urma, chiar şi în situaţia în care acestea vor fi favorabile ministrului Tineretului şi Sportului, PD-L a fost pus în situaţia de a face ciocul mic. Lipsa de reacţie a domnului Boc, în postura de premier şi de lider de partid, a fost evidentă. Ezitarea generală a fost declanşată de la Cotroceni, pentru că, la rîndul său, preşedintele Băsescu a apărut în faţa opiniei publice cu un cioc mai mic decît cel normal. Oricum, cu diferenţe vizibile faţă de momentul în care l-a blamat pe fostul ministru liberal Atanasiu, trecut repede pe tuşă. Doamna Ridzi a reuşit performanţa de a-l reduce la tăcere chiar şi pe prezident! Nu l-am mai văzut de multă vreme pe domnul Băsescu păşind silenţios ca un motan pe verandă. Cît despre mînia sa proletară de altădată, nici vorbă! Doamna Ridzi a adus PD-L cu picioarele pe pămînt, ceea ce nu este deloc rău pînă la un punct. Chestia naşpa e că a făcut-o într-un an electoral decisiv pentru soarta politică a domnului preşedinte. Doamna Ridzi a mai reuşit o performanţă notabilă. Le-a băgat pumnul în gură tuturor guralivilor din PD-L. Mucles. După reuniunea pesediştilor din fieful lui Dragnea, anumiţi pedelişti s-au ofuscat în urma unor etichetări mai mult sau mai puţin elegante. Ei bine, doamna Ridzi, cu scandalul ei cu tot, a stins şi acest conflict! Poate şi pentru faptul că existau prea multe asemănări între vorbele pesediştilor şi faptele unor pedelişti. După povestea cu cîntec de la Ministerul Tineretului şi Sportului, s-au făcut foarte multe speculaţii pe tema relaţiilor apropiate dintre ministrul de resort şi familia Băsescu. Nu ştiu dacă toate aceste comentarii sînt întemeiate. Un lucru este cert. Doamna Ridzi l-a schimbat profund pe preşedinte. Din cîte constat, prezidentul nu se mai aruncă în faţă cu tot felul de acuze, nu mai cere dosarul profesional, nu mai bate şaua DNA ca să priceapă Ţuluş. În fine, avem un preşedinte care nu mai este indignat! În definitiv, doamna Ridzi este capabilă să umanizeze chiar şi termopanele lui Năstase. Eu cred că, într-o anumită conjunctură politică, doamna Ridzi poate să redea termopanelor valoarea lor reală, echivalentă cu un caz banal…