Riscul asociat posibilelor modificări ale ratelor dobînzilor rămîne principala sursă de vulnerabilitate din categoria riscului de piaţă a sistemului bancar românesc, se arată în "Raportul asupra stabilităţii financiare" publicat de Banca Naţională a României (BNR). Totuşi, la nivelul sistemului bancar românesc, riscul de piaţă continuă să fie, în general, redus, principalele tendinţe identificate în anii anteriori fiind confirmate pe parcursul anului 2006. "Nu există semnale privind posibile implicaţii sistemice severe determinate de riscul de piaţă", se arată în raportul BNR. Analiştii băncii centrale spun că băncile nu sînt vulnerabile în situaţia unor modificări ale ratei dobînzilor şi nu ar fi afectate semnificativ nici de fluctuaţiile monedei naţionale sau de evoluţiile cotaţiilor acţiunilor din piaţa de capital. Indirect însă, avertizează banca centrală, riscul se manifestă prin intermediul calităţii portofoliului de credite. "Scăderea în perioada analizată a rentabilităţii activelor este rezultatul dezvoltării activităţii de intermediere bancară. Totodată, reafirmăm practica unor bănci de a transfera o parte din costul cu dobîndă al creditelor asupra comisioanelor percepute pentru împrumuturile acordate clientelei, fapt care atenuează, la rîndul lui, impactul efectiv al riscului de rată a dobînzii", se arată în raport.

Într-un scenariu teoretic, analizat de banca centrală, în care s-ar aplica un şoc pe rata dobînzii, "un impact negativ ar putea fi resimţit în cazul a opt bănci din sistem, la care comprimarea volumului fondurilor proprii depăşeşte media pe sistem cu valori cuprinse între 0,08% şi 20%". Riscul ratei dobînzii este mai mare decît alte categorii ale riscului de piaţă, pentru că, în general, resursele sînt atrase pe termen scurt, iar activele sînt plasate pe termen mediu şi lung. Expunerea directă a instituţiilor de credit din România la riscul de curs de schimb continuă să fie redusă. Tranzacţiile valutare au adus, totuşi, venituri nete considerabile pentru bănci. În ultimii doi ani, acestea au reprezentat aprox. 20% din veniturile nete din dobînzi. Cît priveşte instituţiile financiare nebancare (IFN), riscurile generate de acestea se suprapun din ce în ce mai mult celor existente la nivelul instituţiilor de credit. Dintre activităţile IFN, leasing-ul se detaşează ca un factor cu o contribuţie semnificativă în creşterea creditului neguvernamental în 2006.