Finanțele și BNR par să fi căzut la pace, dobânzile din piața interbancară scăzând peste noapte, în așteptarea întâlnirii dintre cele două instituții. Ministrul Finanțelor a punctat marți că „explozia“ dobânzii a fost cauzată de lichiditate și că BNR caută soluții de-a tempera problema. La rându-i, BNR a menținut dobânda-cheie la 1,75% pe an și a îngustat ecartul dintre costurile facilităților de credit și depozit oferite bancherilor; ăsta-i semnal de ieftinire a creditării, apropo. Dincolo de cearta macro, pentru românul obișnuit, cu credit în bancă, răspunsul la întrebarea „Mă costă mai mult creditul?“ este „Da, dar nu MULT mai mult“. Dobânzile variabile, bazate pe Robor, sunt actualizate totuși trimestrial.

PACE Creșterea dobânzii Robor este legată de lichiditate, iar specialiștii din Banca Națională a României (BNR) vor găsi o soluție, pentru a ține în frâu problema, a declarat marți ministrul Finanțelor, Ionuț Mișa, după o întâlnire cu Isărescu & Co - „Am discutat strict tehnic despre situația de azi, despre evoluția Robor-ului. Am vrut să văd care este, pentru viitor, cea mai bună abordare, cum putem împleti politica fiscală cu cea monetară, ca să avem stabilitate în piață, în special pentru românii cu credite la bănci. Cu siguranță există soluții. Deja dobânda overnight a scăzut; numai pe baza unor discuții și a unei comunicări s-au produs efecte“. De notat că marți a fost și ședință de politică monetară la BNR, în care s-a decis menținerea dobânzii-cheie la 1,75% pe an și îngustarea coridorului format din ratele dobânzilor facilităților de credit și depozit la care au acces bancherii. Pe românește, BNR a dat un semnal de ieftinire a creditelor, de unde și scăderea - hai să-i zicem - preventivă a Robor. Oricum, pentru omul obișnuit, aflat la kilometri distanță de manevrele interbancare, totul se reduce la întrebarea „Cât plătesc în plus la rata lunară?“. Deocamdată, puțin spre mai nimic, căci dobânzile variabile sunt ajustate trimestrial, iar circul actual are la bază „explozia“ din ultima săptămână a indicatorului. BNR anunțase încă din august că Robor va crește ușor și doar a durat un pic mai mult până când „analiștii“ aflați în serviciul diverselor tabere politice au intuit că se pot folosi de asta pentru a semăna scandal. Unii spun că bancherii se răzbună pe statul care i-a forțat să achite impozite; alții spun că băncile reacționează la debandada fiscală din curtea Guvernului (uite taxa, nu e taxa, vrem bani, vrem acum, unde ne ducem, ce facem, nu se știe, totul e OK, dar nu e - n.r.).

SIMPLU, NU? Lucrurile sunt ceva mai simple, după cum notează consultantul fiscal Gabriel Biriș - „Banii, deci și leul nostru, sunt și ei o marfă. Legea cererii și a ofertei, pe care nu o poate modifica niciun Guvern, spune că atunci când crește cererea pentru o marfă, în condițiile unei oferte limitate (nu putem tipări bani fără frână), prețul mărfii în cauză crește“. Iar acum, datoria publică crește, iar statul are nevoie de mai mulți bani de la bănci. Așadar, pune presiune pe cerere, iar dobânda crește. Desigur, e și argumentul că, dincolo de ce ni se spune, în piață chiar există lichiditate; altfel, dobânzile la depozite n-ar fi atât de mici (0,2% pe an, în medie, dacă nu chiar negative, în unele cazuri extreme). Băncile ar avea bani. Și BNR pare să știe asta, altfel fiind mai greu de explicat decizia de-a ține dobânda-cheie la 1,75% pe an. Pe de altă parte, Biriș mai spune că, întotdeauna, statul a avut nevoie de „un deflator de ură, de cineva pe care să arate cu degetul“ - „Acum e BNR, ieri au fost băncile, alaltăieri multinaționalele și tot așa“. Vorba aceea - așa merg lucrurile.