Un robot revoluţionar este folosit cu succes în terapia de recuperare motorie a pacienţilor care au suferit atacuri cerebrale. Pacienţii care l-au folosit au beneficiat de o ameliorare a gradului de motricitate a membrelor superioare, chiar dacă au folosit acest dispozitiv la câţiva ani de la producerea accidentelor cerebrale care i-au lăsat cu dizabilităţi fizice. Cercetătorii americani de la Universitatea Brown din Rhode Island au folosit acest dispozitiv în cadrul unui program de fizioterapie a cărui durată a fost de trei luni.

Atacurile cerebrale generează dizabilităţi fizice pe termen lung, pacienţii care au suferit accidente vasculare văzându-şi limitată capacitatea de mişcare şi constatând o slăbire a motricităţii membrelor lor superioare. Fizioterapia, începută imediat ce este posibil după producerea atacului cerebral, reprezintă soluţia recomandată de medici pentru a maximiza funcţiile motorii recuperate. O persoană care a suferit un atac cerebral are nevoie de serviciile unui fizioterapeut cel puţin o oră pe zi. O posibilă soluţie alternativă este acest dispozitiv, care îi ajută pe pacienţi să exerseze zilnic diverse mişcări ale membrelor superioare. Robotul, denumit MIT-Manus, a fost special conceput de cercetătorii de la Universitatea Brown pentru a-i ajuta pe pacienţi să efectueze aceste mişcări. Pacienţii stau aşezaţi în faţa unei mese, cu braţul introdus în dispozitiv şi primesc diverse comenzi prin care li se cere să îndeplinească câteva sarcini, cu ajutorul acelui braţ. Robotul detectează cele mai fine mişcări ale braţului şi îi ajută pe pacienţi, dacă este nevoie, să îndeplinească acele sarcini. Robotul a fost descris de cercetătorii americani ca un ”agent de stimulare a manevrabilităţii braţelor”.

Studiul a fost efectuat pe un eşantion de 127 de pacienţi, care, în medie, au suferit atacuri cerebrale în urmă cu cinci ani. Pacienţii au fost împărţiţi în trei grupuri. Primul grup a urmat timp de trei luni terapia cu ajutorul acestui robot, al doilea a beneficiat de şedinţe de fizioterapie obişnuite, iar pacienţii din al treilea grup au primit îngrijiri medicale normale, fără a face fizioterapie. La sfârşitul studiului, medicii americani au constatat că pacienţii din primele două grupuri şi-au îmbunătăţit considerabil calitatea vieţii şi funcţiile motorii ale braţelor, măsurate în funcţie de gradul în care au reuşit să efectueze activităţi zilnice obişnuite, precum folosirea cuţitului şi a furculiţei, deschiderea capacelor de borcane şi legarea şireturilor la pantofi.