Oamenii de ştiinţă s-au inspirat din universul termitelor pentru a concepe şi a fabrica roboţi-constructori capabili să funcţioneze de o manieră autonomă şi să realizeze construcţii complexe. La fel ca insectele în cauză, aceşti roboţi pot să transporte cărămizi, să construiască scări pe care le urcă pentru a adăuga unei structuri noi elemente de construcţie. Ei ascultă de anumite instrucţiuni de bază, simple, pentru a executa un proiect de construcţie de o manieră independentă, la fel ca termitele, au explicat autorii acestui proiect de la Universitatea Harvard, care a fost prezentat jurnaliştilor joi, cu ocazia conferinţei anuale a American Association for the Advancement of Science (AAAS), organizată la Chicago, între 13 şi 17 februarie. Cele mai multe dintre proiectele umane de construcţii sunt executate de personal calificat în cadrul unui plan şi al unei organizaţii ierarhice, explică Justin Werfel, cercetător la Institutul Wyss de la Universitatea Harvard, unul dintre coordonatorii acestui proiect. ”În mod normal, există un plan detaliat de executare a lucrărilor, iar muncitorii sunt supravegheaţi de şefii de cartier care le spun ceea ce trebuie să facă”, a adăugat Justin Werfel. ”În coloniile de insecte sociale, regina nu transmite fiecărui membru instrucţiuni individuale. Fiecare termită nu ştie ce fac celelalte şi nici stadiul în care se află construcţia noului muşuroi de termite, structuri care sunt, totuşi, complexe”, a adăugat el. Termitele, ca şi furnicile, acţionează în grup, folosind o metodă de comunicare indirectă, denumită stigmergie, potrivit căreia indivizii comunică între ei modificându-şi mediul în care se află, explică autorii, un grup format din ingineri în informatică, electronişti şi biologi. Fiecare termită adună o mică sferă de noroi în jurul ei, în care încorporează feromoni, o substanţă chimică detectabilă de celelalte insecte, pe care o lasă apoi pe pământ. Întrucât celelalte termite sunt atrase de acei feromoni, ele depun mai des acele sfere de noroi în locurile în care celelalte termite le-au lăsat pe ale lor, formând astfel coridoare, arce şi camere, sfârşind prin a realiza structuri de pământ complexe graţie unei reguli simple şi descentralizate. Termitierele din Namibia, de exemplu, pot ajunge până la înălţimi de 2,4 metri.

Cercetătorii americani au reuşit să arate cu ajutorul roboţilor lor, denumiţi Termes, că sisteme colective de roboţi pot şi ele să construiască structuri complexe în trei dimensiuni, fără niciun control centralizat. Aceşti roboţi, echipaţi doar cu patru tipuri de senzori simpli, pot să realizeze modele reduse de turnuri, castele, piramide, pornind de la cărămizi din plastic înzestrate cu senzori electronici, de o manieră automată. În viitor, roboţi similari ar putea, de exemplu, să construiască palisade cu saci de nisip pentru a proteja localităţile umane contra inundaţiilor sau să execute construcţii simple pe Marte. Aceleaşi instrucţiuni simple pot fi executate de un grup restrâns de roboţi, dar şi de un număr mare de roboţi, fapt care arată capacitatea sistemului de a multiplica inteligenţa artificială. Sistemele actuale depind de un control central prin satelit, care transmite instrucţiunile şi care permite tuturor roboţilor să comunice în mod frecvent între ei. O simplă defecţiune poate duce la paralizarea tuturor roboţilor, fapt care nu se poate produce în cazul sistemelor descentralizate inspirate din universul termitelor.