Sute de oameni au murit pe Everest, mulţi dintre ei stând încă mărturie la vedere, pe stânci, a limitelor umane, psihice şi fizice, căci acest munte nu iartă. Legenda spune că o zeiţă este întruchiparea muntelui, iar aceasta, nemiloasă şi arogantă, nu îi lasă pe alpinişti să urce dacă sunt lipsiţi de respect şi le trimite vânturi din senin, furtuni şi temperaturi pe care corpul uman nu este programat să le suporte. Există însă două categorii de oameni care au reuşit să urce pe Everest: cei care plătesc în jur de 50.000 de dolari pentru a face ascensiunea, ajutaţi de şerpaşi, care le întind frânghiile, aranjează tabăra, verifică traseul, fac de mâncare etc., şi grupul de elită, extrem de restrâns, care urcă, cu sau fără oxigen, fără ajutorul şerpaşilor, cu respect şi dragoste de munte şi de fiinţa umană. Aceştia sunt oameni extraordinar de bine pregătiţi fizic, echipaţi corespunzător, capabili să ia decizii şi care au o anumită structură spirituală. Dintre aceştia face parte şi alpinistul român Horia Colibășanu, care îşi doreşte să se înscrie în elita celor puţin peste o sută de sportivi care, de-a lungul timpului, au urcat pe Everest fără oxigen.

SCURT ISTORIC AL RUTEI DE URCARE PE EVEREST

Mai precis, de la popasul din tabăra 3, aflat la peste 7.700 de metri, ascensiunea şi condiţiile meteo trebuie analizate şi gândite extrem de bine pentru că, odată cu depăşirea pragului de 8.000 de metri, se intră în aşa-numita Zonă a Morţii. Cu cât timp se petrece mai mult în această zonă, funcţiile cognitive şi reflexele se pierd, iar corpul începe să se necrozeze în încercarea de a-şi asigura energia necesară. Simplificând, corpul moare încetul cu încetul, iar alpinistul trebuie să stea cât mai puţin timp în această zonă, dat fiind pericolul extrem.

Asta încearcă să facă şi Horia Colibășanu, însă, atenţie, fără oxigen într-un spaţiu în care, faţă de nivelul mării, aerul conţine cam 30% oxigen.

Cea mai performantă expediție românească pe vârful Everest (8.848 metri) va începe în luna aprilie. Expediția reprezintă cea de-a opta ascensiune în munții Himalaya pentru alpinistul timișorean, care este cunoscut la nivel internațional ca fiind un practicant al alpinismului pur (fără niciun fel de ajutor tehnic).

Expediția din acest an a lui Horia Colibășanu va începe pe data de 7 aprilie, cu ruta Timișoara - Belgrad - Doha - Kathmandu - Lhasa - Tingre - tabăra de bază Everest - tabăra de bază avansată Everest. „Voi petrece câteva zile în Kathmandu pentru pregătirea echipamentului, apoi vom zbura la Lhasa. Nu putem merge cu mașina din cauză că ruta obișnuită a fost avariată de un cutremur. Urmează un drum de aproximativ 1.000 de kilometri, în două zile, până în tabăra de bază (5.000 m). După 3 - 4 zile de aclimatizare vom parcurge în 2 zile cei 25 de kilometri pâna la tabăra de bază avansată, la baza Everestului (6.400 m). Estimăm că ziua de vârf va fi în perioada 18-22 mai”, a declarat Horia Colibășanu.

Anul acesta, timișoreanul îl va avea ca partener de expediție pe Ralf Dujmovits, în vârstă de 55 de ani, singurul alpinist german care a urcat pe toate cele 14 vârfuri de peste 8.000 de metri, care încearcă de această dată să urce Everestul, ca și Horia Colibășanu, fără oxigen. „Ralf Dujmovits are o experiență extraordinară în Himalaya. Îi cunosc tehnicile de ascensiune și cred că ne potrivim foarte bine ca parteneri. Este o expediție foarte dificilă, dar sunt încrezător că, în condiții de vreme bună, vom ajunge pe vârf. Încă discutăm despre ruta pe care vom urca”, a mai adăugat Colibășanu.

CINE ESTE HORIA COLIBĂŞANU

Horia Colibășanu este cel mai performant alpinist din istoria României, având în prezent în palmares ascensiuni de succes pe șapte din cele 14 vârfuri montane de peste 8.000 de metri din lume. Succesul lui Horia Colibășanu pe Muntele K2 (8.611 m) din Pakistan, fără oxigen suplimentar și fără șerpași, în 2004, este considerată cea mai mare performanță individuală din alpinismul românesc. Munții pe care a urcat până acum Colibășanu sunt: K2 (8.611 m), Manaslu (8.163 m), Dhaulagiri (8.167 m), Shishapangma (8.027 m), Annapurna (8.091 m), Makalu (8.463 m), Lhotse (8.516 m).