Avocaţii cineastului francez vor depune, astăzi, o nouă solicitare pentru eliberarea sa provizorie, după ce vinerea trecută Ministerul elveţian de Justiţie I-a refuzat eliberarea. Avocatul Hervé Temime a precizat că noua solicitare va curpinde garanţii adecvate care să convingă Tribunalul Penal Federal din Bellinzone să accepte să îl elibereze pe cineast. Ministerul Justiţiei din Eleveţia a respins cea de-a doua cerere de punere provizorie în libertate a lui Roman Polanski, considerând că există un risc ridicat ca cineastul să fugă. În plus, purtătorul de cuvânt al Ministerului a mai explicat că această cerere cuprindea o cauţiune ridicată, dar nu şi lichidă, care nu ar fi putut fi deci încasată în cazul fugii.

Roman Polanski, premiat cu un Oscar şi un Palme d\'Or pentru filmul “The Pianist / Pianistul”, a fost arestat în Elveţia, pe 26 septembrie, în baza unui mandat emis de autorităţile americane. Pe 23 octombrie, cineastul a anunţat că se opune extrădării sale în SUA, unde este urmărit în justiţie pentru a fi întreţinut relaţii sexuale cu o minoră de 13 ani, în 1977.

Arestarea sa, la peste 30 de ani de la faptele incriminate, a suscitat vii polemici vizavi de responsabilitatea morală şi penală a celebrităţilor. “Este ruşinos să arunci în închisoare un cineast de 76 de ani pentru o crimă pe care ar fi comis-o acum trei decenii, într-o Europă care îşi iartă criminalii vinovaţi de tortură sau de asasinate în serie”, a scris filosoful Bernard-Henri Levy despre Roman Polanski, într-un articol plin de patos. Trec zilele şi Roman Polanski este tot în închisoare, doarme şi se trezeşte în temniţă, soţia lui îl vede o oră pe săptămînă, îşi minte copiii de 11 şi 16 ani, iar dacă aceştia mai curajul să meargă la şcoală, se lovesc de privirile mirate ale colegilor care au auzit de tatăl lor, altădată prezent la televizor la decernarea premiilor Cesar, acum un criminal, un violator, un pedofil, îşi începe filosoful francez comentariul în cotidianul spaniol “El Pais”. “Este ruşinos ca într-o ţară unde, ca de altfel în toată Europa, poţi ucide şi tortura o vecină în vîrstă, mutila sau cine ştie ce altă crimă, şi toate acestea se prescriu după 10, 15 ani, toţi se gîndesc că crima lui Polanski este imprescriptibilă”, continuă Levy.

La fel de ruşinos i se pare gestul celor altădată critici la adresa SUA comentînd acum “dura lex sed lex”, în traducere legea este dură, dar este lege. Este ruşinos să auzi activiştii pentru drepturile omului, cum ar fi avocatul francez Gisèle Halimi, care şi-a petrecut viaţa salvând din puşcărie oameni care au comis crime mai grave decât cea a lui Polanski, spunând acum “a comis o crimă, justiţia este egală pentru toţi, Polanski ar trebui judecat”. Este ruşinos să vezi anumiţi intelectuali vorbind acum despre crimele asupra copiilor, este ruşinos să îl vezi pe Luc Besson la televizor, cu o candidă onestitate, denunţîndu-şi camaradul, este ruşinos să tot repeţi, ca unul sau ca altul, că “justiţia trebuie să fie aceeaşi pentru toţi, când, dacă există o nepotrivire, dacă sunt standarde duble, ele funcţionează în detrimentul lui Polanski şi nu în favoarea lui”, îşi continuă filosoful pledoaria în apărarea cineastului francez, arestat în Elveţia pe baza unui mandat american. “De-abia îl cunosc pe Roman Polanski. Dar ştiu că toţi cei care sunt implicaţi în acest linşaj se vor trezi în curând, oripilaţi de ceea ce au făcut. Să le fie ruşine!”, încheie filosoful francez.