Lansată în aprilie 2007, campania de promovare a alimentelor româneşti şi-a propus ca scop principal încurajarea consumului de produse fabricate în ţară. Susţinută exclusiv prin resursele iniţiatorilor proiectului, această campanie nu a găsit în acel moment, şi nici în anul 2008, suport sau cofinanţare de la Bugetul de Stat. Guvernul, Agenţia de Strategii Guvernamentale nu au împărtăşit viziunea industriei, şi nu au înţeles implicaţiile pe termen lung ale demersului început. Pe fondul actualelor declaraţii de dragoste necondiţionate pentru produsele româneşti, lansate în ultima perioadă atît de către preşedintele României, cît şi de către Guvern, Asociaţia Română a Cărnii (ARC), Patronatul Naţional al Viei şi Vinului (PNVV), Patronatul Român din Industria de Morărit şi Panificaţie (ROMPAN) şi Federaţia Naţională a Sindicatelor din Industria Alimentară (Sindalimenta) au decis şi acţionat pentru reluarea acestui proiect. Scopul campaniei este informarea populaţiei cu privire la pericolul iminent generat de efectele crizei economice, care ameninţă industria alimentară românească şi furnizorii săi agricoli şi industriali. Obiectivele campaniei sînt: susţinerea agriculturii şi industriei alimentare româneşti, încurajarea folosirii materiilor prime şi a ambalajelor produse în ţara noastră şi menţinerea locurilor de muncă pentru românii care lucrează în aceste ramuri. Peste 2 milioane de români lucrează în industria alimentară şi în agricultură, ramură care asigură materia primă acestui sector. Trebuie să atragem atenţia consumatorului român, în special celui din mediul urban, „abonaţii supermarketurilor”, că aproximativ un sfert din familiile din ţara noastră depind de veniturile produse de aceste sectoare. Conceptul de a utiliza şi de a consuma produse fabricate local este privit ca un mecanism de susţinere economică şi socială de importanţă majoră în statele europene; de exemplu, în Elveţia exista un adevărat cult în mentalitatea cumpărătorilor pentru consumul mărfurilor autohtone. Conştientizarea începe încă de pe băncile şcolii. Populaţia ştie că industria naţională asigură locuri de muncă şi creştere economică, deci bunăstare socială. În America Latină programele de promovare produselor locale sînt la fel de ofensive, pentru asigurarea veniturilor propriei ţări. În SUA, în Canada şi în Franţa există comunităţi “fanatice” pentru acest tip de consum. Astfel, aşa numiţii “locavori” nu concep să consume alimente produse la mai mulţi kilometri decît o limită prestabilită şi respectată cu stricteţe. Cu strategii naţionale coerente şi realiste, şi un minim de efort în domeniul agriculturii, România poate hrăni 120 de milioane de oameni cu produse de calitate, la preţuri accesibile, comparabile cu cele din UE, fapt ce poate transforma pe termen lung criza alimentară mondială într-o oportunitate naţională.