Acum mulţi ani, România se număra printre ţările care aveau flotă comercială maritimă. Nu erau printre cele mai performante nave, dar erau ale noastre. În anii de după revoluţia din 1989, navele au început să dispară una după alta, majoritatea vândute la fier vechi, fără ca statul român să aibă ceva de câştigat de pe urma acestora. Din motive pur economice (taxe mai mici etc.) o parte din ultimele nave care navigau sub pavilion românesc (bulk-carrierul „Carmen Sylva”, vrachierul „Ileana” şi împingătorul fluvial „Pluto”), aflate în administraţia Companiei de Navigaţie Maritimă Petromin, companie de stat, au trecut în administrarea unor firme offshore din Malta, al căror pachet majoritar de acţiuni (99%) este deţinut de Petromin. Din păcate, acest lucru nu a salvat navele de soarta suratelor dispărute. La sfârşitul anului trecut, societatea Igador Prest a pus sechestru pe vrachierul „Ileana”, din cauza datoriilor acumulate de Petromin. „Igador este una dintre firmele care au efectuat reparaţii la navă, facturile către societate fiind plătite doar parţial. Pentru fiecare zi de neplată s-au strâns penalităţi, în prezent datoria ajungând la aproape 100.000 de euro”, a declarat administratorul judiciar al companiei, Irina Grigorescu.

NAVĂ SUBEVALUATĂ Pentru că datoria nu a putut fi achitată, Igador a cerut executarea navei. „Ileana” a fost scoasă la licitaţie publică cu strigare, fiind cumpărată de firma Tomini Trading cu suma de aproape 2,4 milioane de euro. „Facem tot posibilul pentru a contesta această licitaţie, pentru că există neconcordanţe în raportul de evaluare a navei”, a spus Irina Grigorescu. Mai exact, nava a fost subevaluată. Potrivit administratorului judiciar, la momentul când executorul judecătoresc a realizat inventarul navei, a „omis” anumite lucruri. Printre bunurile care nu se regăsesc în inventar, deşi sunt pe navă, se numără şi cinci capace de magazie şi un motor auxiliar, valoarea totală a „omisiunilor” ridicându-se la aproape 400.000 de euro. „După ce am constatat aceste neconcordanţe între raportul de evaluare şi realitate, am cerut anularea contestaţiei. În acest moment, executorul judecătoresc ne-a spus că inventarul în posesia căruia am intrat este greşit şi că licitaţia s-a făcut pe baza unui alt inventar, conform cu realitatea”, mai spune Irina Grigorescu. Greşit sau nu, cert este că publicaţia de vânzare pe care executorul a publicat-o în mass-media pentru a anunţa licitaţia conţinea datele eronate. În prezent, conducerea Petromin refuză să semneze contractul de vânzare – cumpărare cu Tomini Trading, cerând să i se prezinte raportul de evaluare pe baza căruia nava a fost vândută. Chiar dacă se dovedeşte că Petromin are dreptate, este mai mult decât posibil ca Tomini Trading să intre, totuşi, în posesia navei, în condiţiile în care taxa de contestaţie este de 10% din valoarea navei, adică 240.000 de euro, bani pe care compania românească nu-i are.

REPARAŢII DE MÂNTUIALĂ În ceea ce priveşte bulk-carrierul „Carmen Sylva”, acesta se află, în continuare, arestat, în Turcia. Reamintim că, pe 2 februarie 2011, nava a fost reţinută în Marea Marmara, la intrarea în strâmtoarea Bosfor. Motivul reţinerii îl constituie datoria de 13 milioane de dolari pe care compania românească o are către societatea austriacă Voestalpine. „Compania austriacă a deschis o linie de creditare atât pentru repararea navei „Carmen Sylva” cât şi pentru repararea vrachierului „Ileana”. Din păcate, reparaţiile au fost făcute numai pe hârtie. În cazul „Carmen Sylva” de exemplu, după ce se cheltuiseră 16.000 de euro pentru reparaţii, în momentul în care a fost lăsată la apă, i-a căzut elicea”, spune Irina Grigorescu. Din cauza reparaţiilor făcute de mântuială, nava „Ileana” a fost trasă la cheu, fiind lăsată să o acopere rugina. În prezent, oricine ar fi proprietarul, acesta nu are decât o soluţie: casarea. „Carmen Sylva” a mai putut naviga, însă banii băgaţi în întreţinerea acesteia erau cu mult mai mulţi decât cei pe care nava îi aducea companiei. „În cazul bulk-carrierului, încercăm să rezolvăm situaţia cu Voestalpine pe cale amiabilă. Practic, dacă le dăm nava, vor renunţa la creanţe”, a spus Irina Grigorescu. Singura navă funcţională a Petromin a rămas împingătorul fluvial „Pluto”, acesta reprezentând şi singura sursă de venit a companiei. În prezent, sub pavilion românesc au mai rămas doar feriboturile „Mangalia” şi „Eforie”, aflate în administrarea CFR Marfă – Filiala Transport Maritim şi de Coastă CFR Feribot Constanţa. Navele, deşi sunt în stare de funcţionare, au fost trase „la mal” în urmă cu doi ani, timp în care le-au expirat actele.

FOSTUL DIRECTOR, ÎNLOCUIT La începutul anului 2011, la Petromin a fost demarată procedura de reorganizare juridică, una dintre etapele acesteia fiind dispunerea, de către instanţă, a unui administrator judiciar. În urma deciziei instanţei, Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) a numit, pe 1 aprilie, în funcţia de administrator judiciar pe Irina Grigorescu, ceea ce a dus la revocarea tuturor atribuţiilor fostului director, Florentin Chiforeanu. Numirea administratorului judiciar nu a fost pe placul fostei conduceri, care nu i-a permis acestuia să-şi desfăşoare activitatea. Din acest motiv, Irina Grigorescu a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva directorului general Florentin Chiforeanu pentru abuz în serviciu şi neprezentarea documentelor societăţii.