Politicile familiale din România nu încurajează dezvoltarea serviciilor publice şi private de îngrijire a copiilor, deşi acestea ar ajuta la degrevarea părinţilor de sarcinile de îngrijire şi ar duce la creşterea ratei fertilităţii, dar şi a ocupării în rîndul femeilor, se arată într-un raport al Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA). Raportul “Politici Familiale şi de Gen în România”, publicat cu sprijinul UNFPA, arată că în timp ce politicile de protecţie a familiilor cu copii s-au diversificat, iar efortul financiar al statului a crescut semnificativ, sistemul de protecţie socială a familiilor se bazează pe acordarea de beneficii financiare, în detrimentul dezvoltarii serviciilor de îngrijire şi creştere a copilului. “În contextul demografic actual - o fertilitate scăzută, emigrarea populaţiei active importantă atît prin potenţialul său în creşterea natalităţii, cît şi prin cel economic - şi al unor tendinţe evidente de îmbătrînire a populaţiei, politicile sociale au un rol major în ameliorarea sau accentuarea acestor perspective şi a riscurilor sociale şi economice pe care le presupun”, se arată în raport. Specialiştii susţin că o problema specială la nivelul familiei o reprezintă fertilitatea “deosebit de scăzută”, întrucît modelul românesc este cel al familiei restrînse, cu unul, cel mult doi copii.

“Naşterea unui copil este asociată cu importante costuri materiale, dar şi cu probleme la locul de muncă, în special în rîndul femeilor, ceea ce denotă nevoia familiilor de sprijin la nivelul serviciilor de creştere a copiilor şi de facilitare a accesului pe piaţa muncii, pe lîngă ajutorul financiar pe care îl aşteaptă din partea statului”, notează specialiştii. În opinia acestora, politicile familiale din România nu încurajează dezvoltarea serviciilor publice şi private de îngrijire a copiilor, deşi oferta de servicii publice înregistrează un regres din anii 1990, iar cea a serviciilor private nu reprezintă o alternativă viabila nici din punct de vedere al costurilor şi nici al nivelului lor de dezvoltare. “Creşterea ofertei private depinde simultan de capacitatea financiară a familiilor şi de existenţa unor măsuri fiscale sau de subvenţionare a costului acestor servicii. Dezvoltarea unor servicii publice de îngrijire a copiilor accesibile familiilor, deducerile fiscale pentru achiziţionarea serviciilor private sau încurajarea reţelelor private de bone sînt măsuri practicate cu succes în Franţa, Belgia şi Austria, care degrevează părinţii de sarcinile de îngrijire a copiilor şi sînt asociate cu rate crescute ale fertilităţii şi ale ocupării în rîndul femeilor”, se mai arată în raport.

Potrivit estimărilor, în 2013 ar fi necesare 450 de creşe

Aproximativ 65.000 din totalul copiilor sub trei ani, care reprezintă 10% din numărul total, ar trebui să beneficieze pînă în 2013 de servicii de îngrijire pe timpul zilei, potrivit unui proiect de lege, care prevede înfiinţarea în acest sens de creşe, centre de zi şi servicii de baby-sitter. Proiectul de lege privind serviciile de îngrijire şi educare a copiilor pe timpul zilei, supus dezbaterii publice pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS), prevede înfiinţarea a trei tipuri de servicii destinate copilului - creşe, centre de zi şi servicii de baby-sitter. Potrivit estimărilor, în 2013 ar fi necesare 450 de creşe pentru îngrijirea numărului de copii estimat, faţă 272 existente în 2007, cînd numărul total al copiilor cu vîrste sub trei ani era de 855.339.