REPUTAŢIA E TOTUL Criza curentă nu e doar fiscală, ci şi una a balanţei de plăţi. Aşa ar suna un diagnostic corect, spune consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR) Lucian Croitoru. „În zona euro, foarte multă lume vorbeşte despre îndatorarea statelor, dar este omis un alt indicator - poziţia investiţională. Dacă ne uităm la România, poziţia noastră este de -65,3, iar datoria - sub 40% din PIB. Randamentele titlurilor de stat, scadente în 2018, sunt de 6,6%. De cealaltă parte, SUA au o îndatorare de trei ori mai decât România, ca procent în PIB, dar randamente mult mai bune. Asta înseamnă că investitorii nu sunt îngrijoraţi de datoriile ţărilor. Contează mai degrabă poziţia investiţională”, comentează Croitoru. În urmă cu ceva timp, liderii europeni au decis - criza este o problemă fiscală. Aşa s-a născut regula deficitului structural (tratatul de la Maastricht), care impune statelor membre UE să se încadreze în anumite marje de deficit bugetar. Să fie oare suficient? „Dacă ne bazăm strict pe datele economice, toate indiciile duc către o criză a balanţei de plăţi, ceea ce înseamnă că avem o problemă de competitivitate. În consecinţă, avem nevoie de o relaxare a politicilor macro, ca să încurajăm creditarea”, explică Lucian Croitoru.

NESINCRONIZAŢI Şi totuşi, în ciuda cunoştinţelor şi avertismentelor, criza ne-a lovit în plin. De ce? Pentru că jucătorii din economia România (atât firmele, cât şi statul) au subestimat-o, spune consilierul guvernatorului BNR: „La noi, sentimentul economic a fost decorelat de restul Europei. Până în trimestrul IV din 2008, legătura a fost bună. Apoi, în vreme ce lucrurile se deteriorau în UE, în România, sentimentul economic continua să fie bun. Am fost în contratimp cu UE”. Între timp, ne-am sincronizat cu Uniunea, lucru vizibil în special în piaţa valutară, unde evoluţia leului în raport cu principalele valute (euro şi dolar) este similară cu cea a monedelor din regiune. Din păcate (sau din fericire, totul este relativ), tocmai refuzul de a ataca mai devreme criza ne va ţine departe de zona euro, ani buni de acum înainte. „Adoptarea euro este un orizont îndepărtat, pentru că trebuie să fii suficient de competitiv ca să faci faţă. Este un vis. Cine a intrat în zona euro nepregătit a avut de suferit - a fost drumul Greciei, Portugaliei şi Irlandei”, spune Croitoru. Nu în ultimul rând, ca să avem succes în zona euro, trebuie să avem o productivitate bună a muncii, apropiată de media comunitară, ceea ce, pe moment, pare imposibil.