WikiLeaks a publicat, ieri, noi telegrame ale ambasadei SUA de la Bucureşti. O astfel de telegramă dezvăluie una din modalităţile în care România s-a achitat de datoria de a sprijini reconstrucţia postconflict a Afganistanului. Pe 16 martie 2005, Ministerul Apărării a trimis o scrisoare ambasadei SUA, primită abia pe 1 aprilie, prin care anunţa intenţia Guvernului de la Bucureşti de a dona armament Armatei Naţionale a Afganistanului, ţară în care România era şi este implicată, alături de SUA, în războiul împotriva talibanilor. Ambasada redă scrisoarea primită de la Ministerul Apărării şi semnată de generalul de brigadă Emanoil Ciocotea, şeful Departamentului Logistică: România dorea să doneze Afganistanului 7.167 de puşti-mitralieră de calibrul 7,62 (binecunoscutele AKM-uri) cu pat comun categoria I şi 783 de astfel de puşti, de categoria II. Detaliul care umbreşte însă acest gest al Guvernului de la Bucureşti este că puştile erau mai bătrâne decât soldaţii care urmau să le folosească: erau fabricate în 1963 (lotul de 7.167 bucăţi) şi 1964 (lotul de 783 de bucăţi). Chiar şi aşa, lucrurile nu erau atât de simple. ”Obiectele nu pot fi donate decât dacă Guvernul României adoptă o decizie în acest sens. Pentru asta, Guvernul României trebuie primească scrisori oficiale de la Departamentul Apărării SUA şi de la Guvernul Afganistanului, care să notifice acceptarea donaţiei şi care să menţioneze cine va pune la dispoziţie transportul donaţiei pe ruta externă către beneficiar”, arată telegrama interceptată de Wikileaks cât de întortocheată este birocraţia românească.

După o lună, pe 4 mai 2005, Departamentul de Cooperare în Apărare al ambasadei SUA de la Bucureşti primeşte o nouă scrisoare de la Ministerul Apărării, semnată de adjunctul şefului Departamentului Logistică, generalul de brigadă Leucea Crăciun. Din scrisoare reiese că americanii puneau deja la dispoziţie transportul până în Afganistan dar se interesau dacă românii sunt dispuşi să acopere măcar costurile transportului armelor până la aeroportul Mihail Kogălniceanu de lângă Constanţa, de unde urmau să fie preluate de aeronava americană. Răspunsul României: ”România nu poate acoperi nici costurile transportului intern de armament, estimate la 35.520 de dolari, nici costurile de manipulare a mărfii la aeroport”. Armele urmau să fie aduse din garnizoana Târgovişte, iar ambasada notează că ”distanţa dintre oraşele Constanţa şi Târgovişte este de peste 300 de kilometri”. Mai mult, Ministerul Apărării îşi anunţă partenerii americani că armele nu vor fi aduse nici măcar până la aeroportul militar Mihail Kogălniceanu, ci vor fi livrate la o locaţie situată la 5 km de aeroport, cu o zi sau două înainte de sosirea avionului american. Puştile-mitralieră de calibru 7,62, denumite popular AKM-uri, fabricate în 1963, mai sunt folosite doar în şcolile militare, fiind scoase din uzul armatei române.