Într-o lume în care aerul și apa devin toxice și siguranța și supraviețuirea generațiilor viitoare sunt tot mai problematice, mediul și protecția naturii nu mai sunt un simplu moft. România are cea mai mică amprentă ecologică din UE, echivalentul a 1,4 planete, iar la nivel mondial, cerința umanității este cu 50% mai mare decât capacitatea de regenerare a planetei, este concluzia Raportului „Planeta Vie“, realizat și dat publicității de către organizația World Wide Fund of Nature (WWF).

GRIJĂ PENTRU VIITOR Printr-un calcul simplu, raportând suprafața planetei la numărul de locuitori ai acesteia, rezultă o suprafață de teren de care este nevoie pentru a se asigura necesarul de resurse și pentru a se neutraliza deșeurile generate de consumul nostru. Astfel se calculează amprenta ecologică (ecological footprint), index ce măsoară presiunea pe care omenirea o exercită asupra ecosistemelor. Potrivit lui Magor Csibi, directorul WWF-România, rezultatul are de-a face mai mult cu prăbușirea industriei decât cu viziunea strategică a guvernelor. Provocarea este pentru România, ca și pentru restul lumii, să crească prosperitatea economică în mod semnificativ, fără să crească amprenta de carbon. Pentru a reuși, e nevoie de o concentrare de eforturi și atenție asupra tehnicilor și practicilor sustenabile moderne și de o prioritizare a eficienței energetice. Din fericire, românii sunt din ce în ce mai preocupați de starea mediului înconjurător și tot mai proactivi când vine vorba de a schimba lumea din jur.

Din datele Raportului WWF reiese faptul că fauna sălbatică a lumii s-a redus cu mai mult de jumătate în 40 de ani, în timp ce amprenta ecologică, ce măsoară presiunea omenirii asupra naturii, își continuă trendul ascendent, în sensul în care trăim și consumăm resursele ca și cum am mai avea o planetă la dispoziție. Populațiile de pești, păsări, mamifere, amfibieni și reptile s-au redus cu 52% din anul 1970 încoace. De asemenea, se constată un declin cu 76% al speciilor de apă dulce, pierderea medie fiind aproape dublă față de speciile terestre și marine. Majoritatea acestor pierderi sunt concentrate în regiunile tropicale, cel mai puternic în America Latină. Pe de altă parte, studiul arată o amenințare importantă la adresa biodiversității, alături de pescuit și vânătoare. În plus, ariile protejate care sunt administrate corect și eficient pot susține fauna sălbatică, iar un exemplu îl reprezintă creșterea populațiilor de tigri din Nepal din ultimii ani.

NE AȘTEAPTĂ DEFICIT DE APĂ Cerința umanității este cu 50% mai mare decât capacitatea de regenerare a planetei. Ar fi nevoie de 1,5 planete pentru producerea tuturor resurselor necesare pentru a răspunde nevoilor actuale ale omenirii. Acest exces global înseamnă, de exemplu, că tăierile de păduri se fac într-un ritm mai rapid decât cresc arborii, pomparea apei dulci se realizează cu o viteză mai mare decât capacitatea de restocare a acesteia în rezerve subterane, iar emisiile de dioxid de carbon depășesc capacitatea de absorbție pe care o are natura, se explică într-un comunicat de presă al WWF-România. Cele 10 țări cu cele mai mari amprente pe cap de locuitor sunt Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Danemarca, Belgia, Trinidad și Tobago, Singapore, SUA, Bahrain și Suedia.

Raportul ”Planeta Vie”, publicat la o lună după ce un studiu al Națiunilor Unite avertiza asupra creșterii impactului schimbărilor climatice, arată că peste 200 de bazine hidrografice care alimentează mai mult de 2,5 miliarde de oameni se confruntă cu deficit de apă, cel puțin o lună pe an.

Pe marginea acestor cifre și rezultate, WWF propune modelul „One Planet“, în traducere „O singură planetă“, ce se bazează pe principiul „alegeri mai bune“, aplicat la toate nivelurile, de la cel individual la cel politic și economic. Organizația amintește că este necesar să se investească în capitalul natural, respectiv: extinderea suprafețelor de arii protejate, conservarea și regenerarea pădurilor, un management corespunzător al resurselor de apă, protejarea speciilor sau reconstrucția zonelor umede. Totodată, este nevoie de practici agricole sustenabile, dar și de activități de producție care mențin un echilibru între integritatea ecosistemelor și productivitatea pe termen lung, cum este schema de certificare FSC (Forest Stewardship Council).

Raportul ”Planeta Vie” reprezintă o analiză științifică și, în același timp, o sursă globală de referință, care prezintă starea de sănătate a planetei, precum și impactul activităților umane asupra acesteia. Raportul este realizat de către WWF, în colaborare cu Zoological Society of London și Global Footprint Network. Cercetarea a fost publicată pentru prima oară în anul 1998, fiind reluată o dată la doi ani. Cea de-a zecea ediție, lansată la finele lunii septembrie 2014, se bazează pe tema ”Specii și habitate, oameni și locuri” și arată, prin studii de caz punctuale, care sunt efectele declinului ecologic asupra lumii, așa cum este cunoscută astăzi. Raportul analizează peste 10.000 de specii de vertebrate, în intervalul de timp 1970 - 2010, prin intermediul Indexului „Planeta Vie“, ce reflectă starea de sănătate a ecosistemelor.

Înființată în anul 1961, WWF este cea mai importantă organizație internațională care derulează proiecte pentru conservarea naturii, în peste 100 de țări. Misiunea WWF la nivel global este să oprească degradarea mediului înconjurător și să construiască un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura. Global Footprint Network promovează o economie sustenabilă promovând conceptul de Amprentă Ecologică, un instrument de măsurare a sustenabilității. Alături de partenerii săi, rețeaua coordonează activități de cercetare, dezvoltă standarde metodologice și asigură factorilor de decizie resurse considerabile pentru a ajuta economia să funcționeze în limitele ecologice ale Pământului.