În ediţia electronică a unei publicaţii eleveţiene - Tribune de Geneve, România este menţionată, în ediţia de ieri, alături de Somalia, în privinţa pirateriei pe apă. “Europa” are şi ea piraţii ei”, este începutul unui articol în care este prezentat periplul unui jurnalist, Arnaud Dejeans, între Bordeaux şi Moscova. Ziaristul descrie pe blogul său un incident desfăşurat pe 10 iunie, cînd era îmbarcat pe o barjă cu fier vechi, iar, în momentul intrării pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, nava sa a fost abordată de “piraţi”: \"Sînt vreo 20 de persoane care triază bucăţile de metal, fără a lua în calcul marinarii, care acceptă să dea o mînă de ajutor în schimbul cîtorva sticle de bere.[..] Radiatoare, uşi de maşină sînt înghesuite în bărci pe care marinarii le numesc “albine”, deoarece adună mărfuri”. Incident izolat?” - se întreabă bloggerul referitor la „trocul” dintre marinarii de pe barjă şi hoţii de fier vechi. Pornind de la acest incident, elveţienii dau frîu imaginaţiei şi afirmă: „Actele de piraterie din largul Somaliei au generat o adevărată industrie a recompenselor, însă în partea orientală a Dunării, spre Marea Neagră, se practică alt gen de prădare a transporturilor şi de stoarcere de bani”. Ca să pară credibil materialul, autorii articolului aruncă în joc un text desprins din context din cadrul unui ziar austriac: “Săptămînalul Verkher din Austria - una dintre ţările prin care trece Dunărea - menţiona încă din 2006 multiplicarea actelor de piraterie în România, dar şi în Serbia.”. “Un sector de evitat”, este concluzia materialului. Aceeaşi idee reprezintă subtitlul unui interviu cu un angajat al companiei franceze Transitainer, al cărei specific este transportul fluvio-maritim. Interlocutorul declară: “\"Navele sub pavilion străin sînt cele mai vulnerabile (...). Este un sector care ar trebui evitat dacă nava nu este sub pavilion rusesc\". Respectivul “expert” nu explică însă de ce navele ruseşti au un statut “privilegiat”, dar adaugă: “în porturile din regiune, trecerea costă scump în drepturi diverse şi vă sînt impuse de agenţii pentru încărcare”. Referitor la activitatea acestui tronson fluvial se menţionează “… Canalul Cernavodă care uneşte Dunarea cu Marea Neagră a fost şi el victimă. Îngheţat timp de 10 ani de războiul din Balcani (1991-2001), traficul fluvial a fost reluat reluat şi a depăşit 75 milioane tone de mărfuri în 2005 (ultima cifră publicată). Cel mai lung fluviu european, Dunărea, care este navigabilă pe o porţiune de 2.400 de kilometri, ar putea iriga de la est la vest toată Europa centrală, cu costuri minime. Pentru a permite exploatarea, Comisia pentru Dunăre a cerut în mod repetat statelor riverane să pună capăt pirateriei, dar fără succes.” Referitor la aceste informaţii difuzate de gazeta elveţiană, atît reprezentanţii Poliţiei de Frontieră cît şi cei ai Poliţiei Transporturi suţin că este vorba de nişte exagerări şi nu înţeleg rostul acestor dezinformări. În plus, pînă în prezent, oamenii legii nu au înregistrat nicio plîngere din partea celor care tranzitează şenalele navigabile la care se face referire în Tribune de Geneve. În cursul acestui an, poliţiştii au înaintat magistraţilor două dosare privind cazul a doi hoţi de fier vechi care furau de pe anumite nave. Este logic că de la aceste “găinării” pînă la comparaţia cu situaţia piraţilor somalezi care atacă în grupuri înarmate şi sechestrează nave de mare tonaj este cale lungă. Autorităţile exclud varianta unor pericole de tip terorist, ca în cazul ţării africane.