Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunţat, anul trecut, 68 de hotărâri în cauze privind România, în 58 constatându-se cel puţin o încălcare, de către autorităţile române, a drepturilor şi libertăţilor consacrate de Convenţia Europeană. Potrivit datelor statistice publicate de CEDO la 31 decembrie 2011, România era al patrulea stat după numărul cauzelor aflate pe rolul Curţii de la Strasbourg, însumând 8,1% (12.300 de cauze) din totalul reclamaţiilor înregistrate. Primele trei locuri sunt ocupate de Rusia, cu 26,6% (40.250 de cauze), Turcia, cu 10,5% (15.950) şi Italia, cu 9,1% (13.750 de cauze). Principalele categorii de cauze în care CEDO a constatat încălcări ale dispoziţiilor Convenţiei Europene de către autorităţile române sunt cele referitoare la dreptul la un proces echitabil. Concret, în 22 de cauze s-a reţinut încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de articolul 6 din Convenţie, având în vedere, pe de-o parte, nerespectarea principiului securităţii raporturilor juridice din cauza desfiinţării unor hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile, prin promovarea unor căi extraordinare de atac, durata excesivă a procedurilor judiciare sau penale (opt cauze), neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive sau irevocabile ori executarea cu întârziere (şase cauze).

CONDIŢII MIZERE ÎN PENITENCIARE Pe de altă parte, CEDO a reţinut încălcarea altor garanţii oferite de articolul 6 din Convenţie, cum ar fi dreptul la apărare, principiul egalităţii armelor, principiul prezumţiei de nevinovăţie, independenţa şi imparţialitatea instanţei (patru cauze). CEDO a mai constatat în zece cauze încălcarea dreptului de proprietate, consacrat de articolul 1 din Protocolul 1 al Convenţiei. În 20 de cauze, CEDO a reţinut încălcarea dreptului de a nu fi supus torturii sau unor tratamente inumane şi degradante, consacrat de articolul 3 din Convenţia Europeană. Un număr mare de condamnări privind încălcarea acestui articol s-a înregistrat din cauza condiţiilor necorespunzătoare din penitenciare în care reclamanţii au fost ori sunt deţinuţi, în special ei plângându-se de suprapopularea închisorilor şi lipsa condiţiilor de igenă. În şapte cauze, CEDO a constatat încălcarea articolului 2 din Convenţie, întrucât statul român nu şi-a îndeplinit obligaţia de a proteja viaţa unei persoane aflate în executarea unei pedepse privative de libertate, iar anchetele desfăşurate în privinţa decesului unor persoane nu au avut un caracter efectiv. Deşi dreptul părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil are consacrare constituţională, în practică, acest drept se loveşte de unele impedimente care ţin de volumul mare de muncă al judecătorilor şi procurilor, capacitatea de administrare şi organizare a activităţii instanţelor, modificări legislative care determină blocaje în aplicarea legilor.