Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România din cauza promovării unui recurs în anulare. Reclamantul, Valer Pop, a fost trecut în rezervă ca urmare a restructurilor efectuate în armată, urmînd să primească din partea statului alocaţii compensatorii în conformitate cu Ordonanţa de Guvern nr. 7/ 1998, plăţile respective fiind scutite de la plata impozitului. Pe 1 aprilie 2000, Valer Pop a p[r[sit structurile armatei însă la data achitării de către stat a alocaţiilor compensatorii, Ministerul Apărării i-a dedus impozit din sumele alocate. În anul 2001, Valer Pop a sesizat Judecătoria Constanţa cu o acţiune prin care a solicitat restituirea de către Ministerul Apărării a sumelor reţinute cu titlul de impozit. Judecătoria Constanţa, prin sentinţa din 26 februarie 2002, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat Ministerul să plătească suma de 56.560.740 lei vechi cu titlu de impozit reţinut în mod ilegal, reactualizată în funcţie de rata inflaţiei. Această hotărîre a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului. În acelaşi an, Ministerul a plătit reclamantului suma de 58.560.740 ROL dar în 2003, Procurorul General a formulat recurs în anulare împotriva sentinţei din 26 februarie 2002 a Judecătoriei Constanţa. Doi ani mai tîrziu, în ianuarie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat sentinţa Judecătoriei Constanţa şi a dispus ca reclamantul să restituie suma de bani primită de la Minister cu titlu de impozit. Valer Pop s-a conformat dar a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a constatat o încălcare a articolului 1 din Primul Protocol la Convenţie, arătînd că anularea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unei sentinţe civile irevocabile prin care s-a constituit o creanţă în favoarea reclamantului aduce atingere dreptului de proprietate.