Acesta a fost titlul mesajului unui telespectator, trimis pe site-ul unui post de televiziune, după ce a urmărit dezbaterile pe tema ultimului interviu acordat de Traian Băsescu. Despre acest subiect am încercat să scriu ieri, într-o manieră oarecum inedită, ignorînd cu premeditare fondul mesajului băsescian. M-am plictisit de retorica prezidenţială, uneori agresivă, alteori vicleană, întotdeauna manipulatoare, motiv pentru care, în editorialul trecut, am intrat în pielea unui alegător anonim ce nu are nici răbdarea, nici puterea să înţeleagă ce gogoşi politice îi livrează şeful statului. Deşi am descoperit că nu sînt singurul care s-a săturat de vorbele goale ale preşedintelui, am avut totuşi surpriza să constat că apariţia publică a lui Traian Băsescu a stîrnit o sumedenie de reacţii, ceea ce înseamnă că adversarii, ca şi aliaţii săi, continuă să îl ia în serios. De aceea, mă văd nevoit să reiau subiectul, pentru a face cîteva precizări, ca să nu semăn şi eu cu un personaj caragialesc.

Ce mai poţi să explici tu alegătorilor, nu ca preşedinte al unei ţări cu numele scris fără majusculă, ci în calitate de prezumtiv candidat prezidenţial, cînd grila unică de salarizare va reduce veniturile bugetarilor, în medie, cu aproximativ 40%?! Ce argumente să mai aduci în favoarea ta, care ai avut ambiţia megalomană de a fi nu doar preşedinte-jucător, ci chiar şi „premier-jucător”, în condiţiile în care reducerea agenţiilor guvernamentale, indiferent dacă este o măsură binevenită sau nu, va furniza 20.000 de şomeri în urma restructurărilor administrative, şomeri care vor împovăra bugetul protecţiei sociale?! De ce faci pe justiţiarul cînd problema corupţiei, în mandatul tău, a devenit un fel de cancer social-economic generalizat, iar pensiile speciale nu vor putea fi desfiinţate, cum te lauzi, deoarece magistraţii, aşa cum au mai făcut-o şi pînă acum, vor apăra aceste privilegii prin sentinţe favorabile nomenclaturiştilor mai vechi sau mai noi?! De ce încerci să laşi impresia înşelătoare că ai fi un „manager de ţară” de neînlocuit, din moment ce împrumutul la FMI nu va stopa spirala exponenţială a şomerilor, spirală care va înmulţi restanţierii la ratele bancare, ceea ce va produce alţi şomeri, prin efectul de biliard, în mediul privat, din cauza scăderii consumului?! „Etc.”…

Nu-i aşa că devine monoton să enumeri, drept răspuns ce ia în serios interviul prezidenţial, motivele pe care le invoca acel telespectator anonim pentru scrierea numelui României cu „r” mic?! Asta am vrut să evit în editorialul de ieri şi exact asta sînt nevoit să fac acum, văzînd cîtă lume l-a luat în serios pe Băsescu. Adevărul gol-goluţ este că, în ultima sa apariţie publică, preşedintele se spală pe mîini ca Pillat din Pont de orice răspundere, pentru a încerca să renască din propria cenuşă la viitoarele alegeri, avertizîndu-ne că riscăm să devenim o ţară „muribundă” fără el. Adică, în traducere politică şi electorală, de la „Să trăiţi bine!”, am ajuns la „România muribundă”… Acesta este, de fapt, bilanţul mandatului de 5 ani al lui Traian Băsescu, căci concluzia a tras-o singur, căzînd în capcana propriei retorici manipulatoare, tot aşa cum singur şi-a tăiat craca de sub picioare, în ceea ce priveşte încrederea populaţiei. Restul e tăcere.