Vă mărturisesc sincer că nici nu ştiu cum să scriu acest editorial, într-atât de halucinantă a devenit România din ziua de astăzi! Parcă trăim într-o ţară suprarealistă...

În timp ce romii care ne-au făcut de ruşine în Europa continuă să sosească acasă, punând Franţa într-o situaţie jenantă faţă de Comisia Europeană, ei descoperă că ţara lor de baştină, din care au plecat acum câteva luni sau chiar acum câţiva ani, este stăpânită de haos, debandadă şi sărăcie. Ziua de ieri, 15 septembrie, de pildă, a fost un exemplu incredibil în această privinţă. Pe fondul ştirii că statul, prin nu mai ştiu care instituţie abilitată, a pus sechestru pe clădirea istorică a Mitropoliei Tomisului, invocând motivul că acel aşezământ constănţean ar datora bani unei instituţii, fapt cu care Biserica Ortodoxă Română nu s-a mai confruntat niciodată, au avut loc mai multe evenimente publice petrecute simultan. Concomitent cu judecarea recursului în cazul arestului preventiv al lui Sorin Ovidiu Vântu, taximetriştii din Capitală s-au adunat în semn de protest în faţa Palatului Parlamentului, îngălbenind la propriu Piaţa Constituţiei, iar la Spitalul Judeţean din Brăila, manifestaţia spontană a cadrelor medicale, începută cu o zi mai devreme, a continuat cu şi mai multă furie, generând scene uluitoare transmise de televiziunile de ştiri în direct. Oamenii s-au călcat pur şi simplu în picioare în încercarea de a pătrunde în spital, căci doreau să-i ceară socoteală managerului instituţiei pentru reducerile salariale mai mari decât cuantumul de 25% anunţat de guvern şi pentru pericolul iminent al numeroaselor restructurări de posturi. Ei au fost îmbrânciţi, loviţi şi chiar trântiţi pe treptele de la intrare de agenţii unei firme de protecţie care este plătită din banii lor ca să-i păzească tocmai pe aceşti oameni! Tot ce am enumerat aici s-a petrecut într-o singură zi...

Ce se întâmplă cu noi? Unii fură şi alţii plătesc sau fac puşcărie în locul lor. Toţi ne temem de pierderea locurilor de muncă şi de sărăcie. Din ce în ce mai mulţi protestează, dar abia sunt băgaţi în seamă de autorităţi. Neîncrederea sau nesiguranţa ne fac agresivi. Sindicatele, partidele, televiziunile se ceartă, de fapt toată lumea se ceartă cu toată lumea, de parcă anume Cineva întreţine zâzania şi haosul generalizat.

Bănuiesc că romii întorşi din Franţa, dacă au avut chef să se uite la televizor, s-au crucit, şi n-au mai despachetat boccelele. România de azi seamănă cu o ţară aflată în pragul unui război civil...