ECHILIBRU FIRAV România este o ţară normală. Nu vă bucuraţi prea repede. E normală din punct de vedere macroeconomic, fiind la media europeană sau chiar peste medie, în cazul unor indicatori, a declarat economistul-şef al Băncii Naţionale a României (BNR), Valentin Lazea. Cei cinci indicatori luaţi în calcul de Lazea sunt PIB-ul, inflaţia, şomajul, deficitul de cont curent şi deficitul bugetar. „Dacă ne comparăm atât cu ţări dezvoltate din Occident, cât şi cu Polonia, Ungaria sau Cehia, stăm uneori chiar mai bine. Trebuie să avem grijă să nu pierdem acest statut de normalitate, pentru că se câştigă greu, cu eforturi, şi se poate pierde într-o săptămână sau o lună”, a declarat reprezentantul băncii centrale. El a mai prezentat şi un tablou cu zece indicatori macroeconomici, alţii decât cei incluşi în tratatul de la Maastricht pentru zona euro, arătând că România îndeplinea, în 2010, şapte din cei zece indicatori, iar în 2011 opt, pe când state ca Spania, Irlanda, Cipru şi Portugalia îndeplinesc doar patru din aceşti indicatori. Lazea s-a referit şi la pactul fiscal negociat la nivelul UE, spunând că orice stat care are nevoie de ajutor pe partea de datorii trebuie să cedeze suveranitate: „Fără transferuri, state americane precum California sau New York ar fi falimentare. În Europa nu sunt însă prea mulţi adepţi ai federalizării fiscale”.

JOC PERICULOS În acelaşi timp, normalitatea noastră este rezultatul direct al unei abordări severe a Fondului Monetar Internaţional (FMI), care ar putea provoca daune pe termen lung, consideră analiştii Reuters Martin Hutchinson şi Cristopher Swann. „Condiţiile draconice impuse de FMI au dus la reducerea salariilor din sectorul public cu 25%, mai mult decât oriunde în altă parte. Premierul Emil Boc a plecat, iar forţele anti-reformă au prins curaj, astfel încât răul provocat de rigoarea excesivă a FMI ar putea fi de lungă durată”, notează analiştii. Între timp, Fondul a încercat să îşi mai îmblânzească misionarii, însăşi directorul FMI, Christine Lagarde, admiţând că „o consolidare prea rapidă a bugetelor poate afecta redresarea şi înrăutăţi perspectivele pieţei muncii”. „Din păcate, în tratamentul aplicat pacientului România, FMI şi-a respectat reputaţia de „vampir” - a desfiinţat 100.000 de locuri de muncă, a redus salariile şi a majorat TVA, măsuri care au afectat direct populaţia săracă”, spun cei doi analişti, care avertizează că măsurile dure ar putea să aibă un efect contrar - „Prin întărirea forţelor politice anti-reformă, FMI ar putea îndepărta România de strategiile pe care le încurajează”.

CREŞTEREA E CRUCIALĂ Austeritatea fiscală nu rezolvă însă problema corupţiei, care contribuie la menţinerea PIB-ului pe cap de locuitor pe penultimul loc din UE, scriu Hutchinson şi Swann, şi nici nu oferă României prea multe soluţii de creştere, după cum remarcă şi ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban. „În 2011, investiţiile străine directe au involuat, ajungând la numai două miliarde euro. Din fericire, există fonduri comunitare semnificative alocate, ce-i drept pe hârtie. Majorarea ratei de absorbţie este principalul motor de creştere economică, însă este un proces extrem de complicat şi dificil”, a declarat ministrul. El a amintit şi de performanţa slabă a României în privinţa absorbţiei fondurilor de coeziune: „La finele lui 2011, noi am atras un miliard euro. În acelaşi timp, Polonia a luat 18 miliarde euro”. Orban este de părere că agenda de creştere economică şi crearea de locuri de muncă trebuie să fie prioritară în condiţiile în care „măsurile de consolidare fiscală nu sunt suficiente”, iar „autorităţile nu pot face abstracţie de problemele din UE, întrucât influenţele între state sunt foarte puternice”.

STANDARDE DUBLE Interesant este că tocmai interconectivitatea europeană generează şi unele suspiciuni legate de modul de lucru al FMI. „Asprimea faţă de România provoacă îngrijorarea că Fondul operează cu standarde duble. Naţiuni mai bogate, precum Irlanda şi Portugalia, au beneficiat de termeni mai toleranţi în acordurile de sprijin financiar. Irlandei i s-a cerut să reducă salariile angajaţilor publici cu 10% şi numărul angajaţilor cu 8.000 de persoane, în timp ce Portugalia a scăpat cu tăieri ale salariilor de 5% şi restrângerea personalului prin plecări naturale”, spun analiştii Reuters. Astfel, FMI ar putea fi nevoit să ofere clienţilor mai săraci un tratament similar. Întrebarea este: unde ar fi acum România dacă FMI ar fi lăsat Guvernul nostru să-şi facă de cap?