“Salvaţi Copiii” România a raportat, ieri, la Geneva, stadiul respectării drepturilor copilului în România, Comitetul Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (CNUDC) urmînd să analizeze progresele făcute de ţară în acest domeniu după ce, în 2003, a făcut mai multe recomandări în acest sens. Specialiştii CNUDC au analizat, ieri, în sesiune de lucru, raportul periodic al Guvernului României privind implementarea Convenţiei UN privind Drepturile Copilului în România. La sesiunea anterioară, din martie 2003, CNUDC a transmis Guvernului României 62 de recomandări pentru îmbunătaţirea sistemului de protecţie a copilului din România, prin crearea de servicii sociale, schimbări legislative şi programe de dezvoltare a cooperării cu organizaţii neguvernamentale. La momentul respectiv, Comitetul considera că România încă întîmpină dificultăţi legate de tranziţia la o economie de piaţă, menţionînd nivelul ridicat al şomajului, accentuarea sărăciei, deteriorarea serviciilor de îngrijire medicală primare şi a altor servicii sociale, elemente ce afectau negativ familiile cu copii. Comitetul este format din 18 experţi independenţi care analizează, la interval de cinci ani, progresele înregistrate de ţările care au ratificat Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, formulînd recomandări statelor semnatare. Punctele de vedere ale Organizaţiei “Salvaţi Copiii” au fost incluse într-un raport alternativ transmis deja Comitetului în octombrie, anul trecut. Astfel, potrivit raportului citat, din 2003 au avut loc evoluţii importante în ceea ce priveşte legislaţia în domeniul drepturilor copilului, prin adoptarea mai multor legi şi elaborarea unor ordine ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, care conţin şi standardele minime obligatorii pentru serviciile de tip rezidenţial şi centrele de zi. Cu toate acestea, o serie de dificultăţi în implementarea legislaţiei au fost resimţite atît de ONG-uri, cît şi de personalul din instituţiile de stat. Printre dificultăţile semnalate se numără insuficienţa personalului calificat, salariile necorespunzătoare ale personalului, lipsa de metode de reintegrare a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie, interpretarea neunitară a noilor standarde minime obligatorii şi insuficienţa resurselor financiare pentru asigurarea standardelor obligatorii. Organizaţia Salvaţi Copiii critică faptul că în România nu funcţionează o instituţie specializată, total independentă, care să preia aceste atribuţii, aşa cum funcţionează în ţările europene cele peste 40 de instituţii de tipul “Avocatul Copilului”.

Probleme tinerilor în vîrstă de 18 ani, una prioritară!

Deşi nu există statistici oficiale, sînt semnalate în continuare cazuri de copii fără acte de identitate. De regulă, aceştia fac parte din etnia romă sau din categoria copiilor străzii. Conform studiului privind Situaţia Abandonului Copiilor în România (UNICEF, 2005), 64 la sută dintre copiii nou născuţi abandonaţi în spitale nu aveau certificate de naştere. Procedurile de înregistrare tardivă a naşterilor sînt destul de greoaie, putînd dura chiar şi mai bine de un an. Potrivit raportului, schimbările produse în ultimii ani în direcţia protecţiei copilului faţă de abuz şi neglijare arată voinţa autorităţilor de a dezvolta un sistem eficient şi adaptat asupra acestei problematici. În ceea ce priveşte situaţia copiilor ce se află în grija statului, sistemul public poate asigura nevoile de bază, precum hrană, îmbrăcăminte şi adăpost, dar nu este pe deplin în măsură să rezolve problema tinerilor ce împlinesc 18 ani şi trebuie să părăsească sistemul de protecţie. Serviciile actuale oferite pentru această categorie de vîrstă trebuie regîndite pentru a fi capabile să ofere posibilitatea unei integrări sociale corespunzătoare. Raportul Salvaţi Copiii atrage atenţia şi că, în cazul stabilirii cuantumului pensiei alimentare pentru întreţinerea copilului în cazul despărţirii părinţilor, sînt anumite situaţii în care este foarte dificil de apreciat venitul real al părintelui, respectiv în cazul în care părintele lucrează fără forme legale şi în cazul în care părintele lucrează în străinătate. Totodată, nu există un mecanism eficient care să asigure îndeplinirea la timp a acestei obligaţii.

Fără centre pentru tratament cu metadonă, fără centre educative pentru copiii cu dizabilităţi

Referitor la reabilitarea în urma consumului de droguri, în prezent, în România, centrele pentru tratament cu metadonă sînt foarte puţine, neexistînd o comunitate terapeutică care să asigure asistenţă psihologică celor aflaţi în recuperare după întreruperea tratamentului cu metadonă. Există servicii care tratează dependenţa fizică, dar nu urmăresc acompanierea dependenţei psihice dezvoltate de consumul drogului. Deşi au fost dezvoltate modalităţi de suport legal şi financiar pentru familie, aceasta continuă să se confrunte cu un deficit de servicii de asistenţă socială, consiliere familială, consiliere pre-nupţială. Tot potrivit raportorilor, sînt încă insuficiente centrele educative pentru copiii cu dizabilităţi, bazate nu pe educaţia şcolară clasică, ci pe dezvoltarea abilităţilor personale. De asemenea, pentru copiii autişti, serviciile de educaţie sînt slab dezvoltate (excepţiile fiind de cele mai multe ori prohibitive din punct de vedere financiar), iar personalul pregătit pentru a lucra cu ei este puţin. Lipsesc, de asemenea, aşa numitele „centre de respiro” care, preluînd copiii cu dizabilităţi pentru anumite perioade, dau posibilitatea părinţilor să-şi rezolve unele probleme sau să se odihnească. În plus, mai notează raportul, se resimte nevoia unui plan guvernamental coerent pentru tinerii (mai ales cei cu HIV/SIDA) care împlinesc 18 ani şi trebuie să părăsească o instituţie de protecţie.