Un raport al Comisiei Europene (CE) şi Agenţiei Internaţionale de Cercetare a Cancerului (IARC) arată că ţara noastră este printre singurele state membre care nu derulează niciun program complet de efectuare a testelor screening pentru depistarea precoce şi pervenirea cancerului. Studiul privind stadiul programelor screening în UE arată că, la capitolul teste pentru cancerul la sîn şi cel colorectal, România este abia în stadiu de planificare, iar în ceea ce priveşte cancerul cervical, derulează planificări şi programe pilot. Cancerul este a doua cea mai mare cauză a deceselor în UE. Două din zece decese la femei şi trei din zece decese la bărbaţi au fost cauzate, în 2006, de cancer. Cele mai periculoase forme au fost desemnate cancerul la sîn, cel colorectal şi cervical. Programele de screening se referă la efectuarea unor teste screening bazate pe recoltarea de probe şi administrarea ulterioară a unui tratament adecvat, pentru monitorizarea populaţiei care prezintă riscul de a se îmbolnăvi de cancer, prevenirea bolii sau tratarea sa din stadii incipiente. Paşii programului sînt identificarea şi invitarea populaţiei-ţintă, personal, să-şi facă testul, apoi efectuarea testului screening, stabilirea unui diagnostic, tratarea eventualelor leziuni care ar putea duce la cancer şi îngrijirea în stadiu de convalescenţă. Programul vizează, în mod special, persoanele sănătoase şi le include în categorii de vîrstă. Spre exemplu, în ceea ce priveşte testele de screening pentru cancerul la sîn, populaţia vizată este reprezentată de femei cu vîrste între 50 şi 69 de ani, cărora li se efectuează mamografii. Potrivit raportului, există mai multe tipuri de programe de screening. Se disting, în primul rînd, programele care vizează direct populaţia identificată ca prezentînd un anumit grad de risc şi în cadrul cărora persoanele sînt invitate să beneficieze de aceste teste. De cealaltă parte sînt programele care derulează teste screening fără invitaţie personală. Mai există şi programe numite „gri” sau „aleatorii”, în care pot fi testate femei de orice vîrste, conform sau neconform cu Recomandarea Consiliului, cu sau fără finanţare din fonduri publice, depinzînd de politica statului în care se desfăşoară programul. Acestea se numesc „non-programme screening”. În ceea ce priveşte România, ea se situează pe acelaşi loc cu Malta şi Slovenia la capitolul programe screening „population-based” pentru cancerul la sîn, cu un grad de implementare a testelor de cinci la sută. Pentru cancerul cervical, România planifică şi pilotează, deocamdată, un program de screening, cu un grad de implementare de patru la sută, performanţe mai proaste fiind obţinute doar de Irlanda şi Potrugalia.