Toată lumea visează la o guvernare cu viziune, curajoasă şi cu o dorinţă (mai mare decât interesele politice de moment) de a ieşi din recesiune. Însă oricum ne-am fi uitat anii ăştia înspre Putere nu am văzut aşa ceva. Ceea ce guvernul pedelist a socotit că e drept şi determinat de raţiuni superioare nu s-a perceput la fel de cealaltă parte. Nici nu avea cum. Interesele portocaliilor nu au coincis cu interesele noastre, ale tuturor. Şi niciodată nu au fost parlamentarii puterii de vină pentru ce nu era drept şi corect pentru popor. Au existat mogulii, jurnaliştii găozari, partidele opoziţiei, cei ce filmează cu camera ascunsă, cei care votează sau nu votează legile pedeliste, cei care au pensii şi salarii nesimţite (decente, în viziunea poporului, şi prea mari, în accepţiunea lui Boc), cei care nu dau bonuri fiscale la pepeni şi acatiste prin biserici. Se merge pe principiul: alţii sunt vinovaţii, noi suntem doar mai curaţi, mai uscaţi! Cu toate astea, Emil Boc a fost cel care a pus mâna pe “coasă” şi a tăiat. Şi a făcut-o din imposibilitatea de a găsi şi a pune în practică nişte măsuri adevărate de relansare economică. Acum vreo două săptămâni, reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi premierul Boc anunţau ieşirea din recesiune/criză. Dar asta era acum două săptămâni. Sâmbătă, pedelistul şef Boc a declarat că… există toate şansele ca România să aibă întâi două trimestre de creştere economică şi apoi să iasă din recesiune: “Vom şti acest lucru când ne va anunţa Institutul Naţional de Statistică“. Boc spune că rezultatele nu se vor vedea peste noapte, aşa cum se speculează la unele televiziuni, şi a subliniat că preconizata creştere economică va fi posibilă doar dacă se continuă reformele şi nu se va cădea în patima populismului. El a recunoscut că, dacă nu era criza, nici PDL, poate, nu ar fi implementat “măsurile de reformă”. În ceea ce priveşte reforma din Educaţie, premierul a spus mândru că s-a făcut trecerea de la un sistem bazat pe memorare la unul pe competenţă, ceea ce este minunat pentru copii. Apoi a vorbit de creşterea salariilor profesorilor cu 50% şi le-a spulberat visele profesorilor, transmiţându-le că, deocamdată, bugetul nu are fonduri pentru această măsură. Dar de promis au promis şi el, şi Traian Băsescu mărirea salariilor profesorilor înainte de a ajunge la putere. Trage a agonie viabilitatea “cuplajului” Boc – Băsescu, dar eşecul premierului este dureros.