ITALIENII, BUNI DE PLATĂ Tribunalul Internațional de Arbitraj de la Paris a admis cererea de arbitraj a Societății de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE) în cazul Enel, a transmis ieri Departamentul pentru Energie. În cuvinte mai simple, compania care ne provoacă un pre-infarct la fiecare regularizare, deși susține că taie curentul doar ca să ne ajute să economisim bani, ar putea fi obligată să plătească statului român 521,583 milioane euro. SAPE a invocat „opțiunea Put“, care prevede că Electrica are dreptul de a vinde, iar Enel are obligația de a cumpăra un pachet de 13,57% din acțiunile fostei Electrica Muntenia Sud, „în conformitate cu mecanismul de stabilire a prețului cuprins în contractul de privatizare semnat în iulie 2007“. SAPE este o societate din portofoliul Departamentului pentru Energie, care a fost înfiinţată în 2014, ca urmare a divizării parţiale a Electrica, înainte de listarea la bursă. SAPE gestionează pachetele minoritare de acţiuni deţinute la companiile de distribuţie şi furnizare a energiei electrice care au fost privatizate şi, de asemenea, litigiile cu investitorii care au preluat fostele filiale Electrica. În iulie 2014, ministrul de resort, Răzvan Nicolescu, a refuzat să prelungească un memorandum de înțelegere cu Enel, prin care se urmărea rezolvarea amiabilă a disputei. Tot în iulie, Enel a anunțat că își va vinde activele din România. Reamintim că grupul italian a cumpărat de la stat, în 2005, companiile de distribuţie şi furnizare a electricităţii Electrica Banat şi Electrica Dobrogea, iar în 2008 a preluat şi Electrica Muntenia Sud, care alimentează cu energie Bucureştiul. Enel a plătit direct statului, în 2008, suma de 394,8 milioane euro pentru 50% din acţiunile Electrica Muntenia Sud. Ulterior, a operat o majorare de capital, ajungând la o participaţie de 64,4%. Prin contractul de privatizare, Electrica poate obliga Enel să cumpere acţiunile rămase la Electrica Muntenia Sud la un preţ cel puţin egal cu cel de la privatizare.

PE DOUĂ FRONTURI Pe de altă parte, Enel cere 1,7 - 1,8 miliarde euro pe cele trei companii de energie din România, în timp ce evaluările statului indică un maximum de 1,2 - 1,3 miliarde euro; „dacă grupul italian nu va obţine preţul cerut, este posibil să renunţe la vânzare“, au declarat surse din sectorul energetic. Cât despre autorități, ele par să joace pe două fronturi. Dacă SAPE pune Enel la plată, șeful direcției de privatizare din Departamentul pentru Energie, Gabriel Dumitrașcu, îi încurajează pe italieni să rămână în România, garantând un mediu de afaceri „prietenos și transparent“. „Avem încredere în investitorii italieni, chiar și pentru simplul motiv că Enel și-a asumat reponsabilități în contractul de privatizare și, în mare parte, le-a îndeplinit“. Rămâne de văzut ce se va întâmpla. Potrivit unor informații care circulă în piața de capital, Enel ar putea amâna sau chiar renunța la vânzarea activelor din România. Chiar și ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, spunea săptămâna trecută, după întâlnirea de la Roma cu oficialii Enel, că are dubii în privința exit-ului Enel. Oricum, dacă firma rămâne aici, n-ar fi exclus să se răzbune pentru acțiunea SAPE prin facturi mai... interesante. De la cine să recuperezi 521,583 milioane euro dacă nu de la fraieri?