În anul electoral 2016 trebuie să fim atenți la (prea) multe lucruri. Deficitul bugetar merge apăsat spre limita maximă de 3% din PIB (la care oricum n-ar trebui să ajungem decât în caz de criză, nu în plină creștere și în timpul efortului de recuperare a decalajelor față de zona euro). Nici datoria publică nu-i mai brează, iar ei îi face concurență (din păcate) deficitul comercial, România importând iarăși cu drag și spor, ca să satisfacă trendul consumist, și uitând să mai și exporte. Și BNR joacă un rol important, cu a ei inflație departe de țintă (ca întotdeauna), și al ei/nostru curs, veșnicul curs care ne doare tare, căci avem datorii în valută. Am ajuns în punctul în care politica economică a României (și nu numai) se vede perfect în următoarea conversație, spune, pe Facebook, analistul Florin Cîțu: „Alice - Vrei, te rog, să fii atât de bună și să-mi spui în ce direcție să o iau ca să plec de aici? Pisica - Asta depinde foarte mult de locul în care vrei să ajungi. Alice - Nu prea îmi pasă unde ajung. Pisica - Atunci n-are importanță în ce direcție o iei. Alice - Numai să ajung. Pisica - O, bineînțeles că ajungi, dacă mergi cât trebuie“.