Comisia Europeană anunţă că zece state membre UE, printre care şi România, au obţinut cel mai bun rezultat al lor de pînă acum în transpunerea normelor privind piaţa internă. Potrivit CE, în cazul României sînt deschise doar nouă cazuri de infringement, în timp ce media la nivel UE este de 48, iar cele mai multe proceduri deschise pentru încălcarea dreptului comunitar le înregistrează Italia (127), potrivit datelor de la 1 mai 2008, publicate ieri. Cea mai mare creştere a cazurilor de infringement a fost înregistrată de Bulgaria, care şi-a dublat numărul de cazuri, dar CE apreciază că rezultatul nu este neobişnuit pentru o ţară care a aderat recent la UE, iar numărul total de proceduri este totuşi foarte scăzut. Tendinţa generală este însă pozitivă în ceea ce priveşte aplicarea corectă a normelor privind piaţa internă, indică CE, potrivit căreia un număr de 15 state membre au reuşit să reducă numărul procedurilor de infringement iniţiate împotriva lor. Potrivit datelor prezentate de CE, doar şapte directive nu au fost încă transpuse de România, deficitul fiind de 0,4, în timp ce Bulgaria este primul stat membru care atinge un deficit de 0%. Procedura de infringement constă în orice acţiune declanşată împotriva unui stat membru al Comunităţii Europene care nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate în urma semnării Tratatului UE sau prin legislaţia comunitară secundară (reprezentată prin directive, regulamente, decizii). Nerespectarea normelor europene din domeniul protecţiei mediului este cotată a fi prima cauză care duce la declanşarea procedurii de infringement. Procedura propriu-zisă de infringement constă fie în acţionarea în judecată a statului care a încălcat dispoziţiile legislaţiei comunitare, fie în aplicarea de amenzi foarte mari celor care s-au abătut de la politica comunitară. Comisia Europeană poate recurge la procedura de infringement în baza articolului 226 din Tratatul UE. Prima etapă constă într-o “scrisoare de atenţionare formală”, prin care statului membru i se solicită ca, în decurs de aproximativ două luni, să trimită la Bruxelles observaţiile sale. În funcţie de răspunsul primit sau în absenţa acestuia, Comisia poate recurge la un nou avertisment, aşa-numita părere argumentată. Dacă problema nu se solţtionează în termen de două luni, Comisia poate aduce cazul în faţa Curţii Europene de Justiţie.