O REALITATE DUREROASĂ Pe locul 80 în clasamentul celor mai fericite naţiuni de pe glob, ce include 156 de state, România se confruntă cu managementul deficitar al majorităţii instituţiilor de stat şi chiar private într-un cadru legislativ şi normativ incomplet sau chiar confuz, în care pe de o parte rolurile şi responsabilităţile instituţionale sunt neînţelese şi prin urmare nefolosite de o parte a populaţiei. Drumul românului către propriul destin şi confort al vieţii este obstrucţionat nu numai la nivel instituţional, dar şi al mentalităţii. Speranţa medie de viaţă de 71,7 ani continuă să fie printre cele mai scăzute din UE, pentru că principiile prevenţiei şi precauţiei sunt străine de obişnuinţele sociale ale majorităţii românilor. Analiza deceselor evitabile cauzate de sistemul sanitar arată că România ocupă primul loc în UE atât la mortalitatea la femei, cât şi la bărbaţi, cu circa 60.000 de cazuri pe an. Contribuţiile la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate au scăzut progresiv de la 14% în 2001 la 11% în 2008. Şi numărul contribuabililor direcţi a scăzut cu patru milioane de persoane în 2007, faţă de 2000, ajungându-se ca aproximativ cinci milioane de persoane să contribuie la finanţarea unui sistem de care ar trebui să beneficieze în mod egal 22 de milioane de cetăţeni. Şi încă se lucrează la statistica pentru anii de criză…

O ALTĂ PERSPECTIVĂ Ştim fiecare, pe propria piele, cum se percepe calitatea vieţii în România, dar care poate fi imaginea oferită unui cetăţean străin? Alfred Strobel, director regional pentru România, Bulgaria, Turcia şi Georgia al companiei americane de asigurări Global Benefits Group, care desfăşoară activităţi în ţara noastră din 2009, ne-a răspuns: ”Mai sunt probleme structurale ce trebuie rezolvate. Una dintre cele mai grave este cea a asigurărilor de sănătate. Este necesar un sistem de asigurări care să fie de real ajutor cetăţeanului, dacă se îmbolnăveşte sau suferă un accident. Dacă te îmbolnăveşti sau îţi pierzi venitul, devii o povară. Am fost martor al aderării României la UE, am văzut oameni făcând o groază de bani, dar din păcate pierzând tot atât de mulţi bani. De exemplu, mirajul dezvoltării imobiliare, când toţi cei care aveau bani au făcut astfel de investiţii cu bani proprii sau luând împrumuturi bancare, iar acum, pe vreme de criză, există atât de multe afaceri eşuate, de cariere zdrobite. Văd însă în apartenenţa la UE modalitatea de a egaliza nivelul de viaţă în ţările membre şi aceasta este calea pe care o va urma şi România”.

Asigurarea vieţii şi a proprietăţii sunt concepte relativ noi pentru societatea românească, ce pot însă uşura semnificativ presiunea asupra vieţii. ”Cu cât nevoile vieţii sunt mai primare, cu atât există mai puţină deschidere către ideea de asigurare. Oamenii cred că au nevoie doar de bani şi apoi îi vor cheltui pe o casă, să o mobileze sau pentru o vacanţă. Nevoia de asigurare este mică şi devine acută doar când e prea târziu”, susţine omul de afaceri german. Atitudinea este în schimbare şi reforma sistemului social este inevitabilă. Alfred Strobel ne-a mai spus cum ar încerca să convingă pe cineva să încheie o asigurare: “În primul rând nu aş încerca să vând ceva. Aş încerca să aflu care îi sunt cu adevărat problemele. Sunt probleme mari când ajungi la spital, când ai nevoie de bani gheaţă, trebuie să înlocuieşti venitul pe care îl pierzi dacă nu te duci la serviciu, trebuie să plăteşti serviciile şi tratamentul de care ai nevoie. Soluţia simplă este să înţelegi că ai nevoie de o asigurare de sănătate care să îţi ofere condiţii avantajoase de tratament şi bani pentru acoperirea cheltuielilor. Trebuie să înţelegi problema oamenilor şi să le oferi soluţia cea mai simplă pe care şi-o permit. Ideea asigurării este de a împărţi riscul la nivelul unei comunităţi şi să dai banii celui care are nevoie”.

La latitudinea fiecăruia stă posibilitatea de a ne duce viaţa după valori etice şi morale proprii din care însă nu trebuie să lipsească precauţia că nivelul de viaţă după nivelul de pregătire şi echilibrul dintre muncă şi timp liber nu se va schimba. Miliarde de oameni îşi asigură viaţa şi activitatea şi diverse programe de economisire există în toate cinci colţuri ale lumii, pentru a le răspunde nevoilor. Calitatea vieţii depinde de venituri şi cum viitorul nu poate fi prezis, orice ajutor în a limita daune materiale şi fizice este mai mult decât binevenit.