• Nemulţumire din partea UE • O notă diplomatică redactată de ambasada SUA la Sofia în 2009, publicată de site-ul WikiLeaks, cita o sursă potrivit căreia tot mai multe state europene sunt nemulţumite de lipsa progreselor înregistrate de România şi Bulgaria în domeniul Justiţiei. Potrivit notei datate 26 iunie 2009, sursa citată, a cărei identitate nu a fost menţionată, afirma că Executivul UE consideră că a încercat totul pentru “a-i determina pe bulgari să îşi reformeze sistemul judiciar, dar se întreabă cum să-i facă să reformeze când ei nu vor?”. Aroganţa defensivă a Guvernului şi lipsa voinţei politice intensifică oboseala extinderii la Bruxelles. Sursa a subliniat că presiunile Comiei Europene prin intermediul rapoartelor de monitorizare sunt singura cale de a obţine rezultate. Sursa ambasadei americane mai spunea că \"în prezent, numai Olanda cere clauza de salvgardare, dar alţii devin tot mai sătui de lipsa de progrese din Bulgaria şi România. Frustrarea faţă de lipsa de progrese din cele două ţări creşte la Bruxelles, unde cel puţin la nivel de lucru par să existe remuşcări faţă de faptul că s-a permis aderarea Bulgariei şi României prea devreme, la 1 ianuarie 2007, mai arată documentul publicat de WikiLeaks.

• Un rău pentru administraţia americană • Secretarul american al Justiţiei, Eric Holder, creează probleme administraţiei Obama pentru că nu-l acuză pe Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, a apreciat un oficial din cadrul opoziţiei republicane. “Lumea râde văzând tigrul de hârtie care am ajuns”, a declarat Darrell Issa, din cadrul Camerei Reprezentanţilor. Australianul Julian Assange se află, în prezent, într-un regim de eliberare condiţionată, în Marea Britanie. Este vizat de o cerere de extrădare către Suedia, unde este acuzat de agresiuni sexuale. SUA ar intenţiona, de asemenea, să îl acuze de spionaj, după ce WikiLeaks a difuzat mii de note diplomatice americane.

• Război la scară mare • Şeful Statului Major israelian, Gabi Ashkenazi, a transmis unei delegaţii a Congresului american, la sfârşitul lui 2009, că se pregăteşte de un război la scară mare în Orientul Mijlociu, probabil împotriva Hamas şi a Hezbollah, potrivit unor mesaje diplomatice obţinute de WikiLeaks. Şeful Statului Major afirma că Iranul are circa 300 de rachete Shahab care pot atinge Israelul şi că statul evreu nu are la dispoziţie decât 10-12 minute pentru a reacţiona la un atac cu rachetă al Iranului. În opinia sa, riscul principal venea din partea mişcării Hamas, care deţine controlul în Fâşia Gaza, şi a mişcării libaneze Hezbollah. Gabi Ashkenazi afirma, la un an după operaţiunea israeliană în Fâşia Gaza, că Israelul era într-un proces de coliziune cu Hamas. Războiul din Fâşia Gaza, din decembrie 2008-ianuarie 2009, a provocat moartea a circa 1.400 de persoane în rândul palestinienilor, majoritatea civili, şi a 13 persoane în rândul israelienilor, dintre care zece militari. Generalul Ashkenazi preciza că Israelul nu acceptă nici cea mai mică restricţie asupra acţiunilor militare în zonele populate, adăugând însă că armata nu a atacat niciodată intenţionat ţinte civile.

• Sateliţi de spionaj • SUA şi Germania dezvoltă în comun şi în secret, sub acoperirea unor activităţi comerciale, noi sateliţi de spionaj, în pofida opoziţiei vehemente a francezilor, potrivit unor telegrame diplomatice obţinute de WikiLeaks, publicate luni de cotidianul norvegian “Aftenposten”. Proiectul, numit HiROS, constă în construirea unui număr nedeterminat de sateliţi de observaţie, de înaltă rezoluţie, capabili să deosebească obiecte de 50 de centimetri, să trimită imagini către Pământ mult mai rapid decât sateliţii actuali sau să realizeze fotografii în infraroşu, pe timpul nopţii. În mod oficial destinate unor scopuri de protecţia mediului în domeniul civil, 70% din capacitatea sateliţilor va fi vândută unor actori privaţi -, programul ar fi, de fapt, sub controlul complet al serviciilor secrete germane (BND) şi Agenţiei Spaţiale Germane (DLR). Notele ambasadei SUA la Berlin acoperă perioada februarie 2009-februarie 2010. De asemenea, rezultă că anumite ţări, mai ales Franţa, au încercat să submineze proiectul, prin orice mijloace. Dar opoziţia franceză a fost îndepărtată de oficiali germani care, tot potrivit notelor, s-ar fi săturat să fie manipulaţi de Franţa, criticându-i practicile comerciale îndoielnice şi politica de subvenţii ascunse. Sateliţii, cu un cost total de peste 205 milioane de euro, urmează să intre în exploatare în 2012-2013. În mod oficial, Franţa şi Germania sunt angajate în programul comun de imagerie spaţială MUSIS (Multinational Space-based System), alături de Belgia, Spania, Grecia şi Italia.

Cotidian de referinţă în Norvegia, “Aftenposten” a obţinut prin mijloace necunoscute, în decembrie, toate cele 250.000 de documente diplomatice de la WikiLeaks, fără să încheie un acord cu acest site, aşa cum au procedat cinci mari cotidiene, şi anume “The New York Times”, “The Guardian”, “Le Monde”, “El Pais” şi “Der Spiegel”.

• Agenţi de marketing • Corespondenţele diplomatice dezvăluite de WikiLeaks scot la lumină detalii despre modul în care diplomaţi de rang înalt influenţează contracte internaţionale între companii şi guverne, unii politicieni acţionând chiar ca agenţi de marketing pe piaţa aeronavelor comerciale.

“Regele Arabiei Saudite a cerut SUA să-i doteze avionul personal cu aceleaşi echipamente performante ca şi Air Force One. Preşedintele Turciei a dorit ca administraţia Obama să permită unui astronaut turc să participe la o misiune în spaţiu a NASA. Premierul din Bangladesh a făcut presiuni pe lângă Departamentul de Stat de la Washington încercând să obţină drepturi de aterizare la Aeroportul Internaţional Kennedy, din New York”, a titrat “The New York Times” într-un nou material bazat pe documentele diplomatice date presei de WikiLeaks. Aceste trei guverne se pregăteau să cumpere aeronave comerciale în valoare de miliarde de dolari de la Boeing sau de la concurentul său european, Airbus.

Giganţii Boeing şi Airbus controlează, fiecare, circa jumătate din piaţa mondială a aeronavelor comerciale, fiecare contract având o miză măsurată în miliarde de dolari şi mii de locuri de muncă bine plătite. Faptul că politicienii din Statele Unite ajută companiile americane să facă afaceri în străinătate nu este o informaţie nouă, dar dezvăluirile WikiLeaks desenează neobişnuit de clar un război ascuns între diplomaţi de pe ambele părţi ale oceanului care promovează interesele celor doi giganţi ai aeronauticii. Documentele descriu scrisori de la preşedinţi şi vizite de stat pentru negocierea contractelor, dar şi un număr de achiziţii încheiate, cel puţin parţial, datorită decoraţiilor pregătite de companii pentru aeronavele livrate diverşilor lideri. Grupul Boeing susţine că este determinat să evite astfel de practici corupte. Reprezentanţi ai Departamentului de Stat al SUA şi ai Boeing au recunoscut, în luna decembrie, în mai multe interviuri, că Guvernul american ajută compania să vândă avioane comerciale, deşi administraţia de la Washingtonul şi liderii europeni au încheiat, în anii \'80, înţelegeri care aveau rolul de a elimina intervenţia politică din comerţul internaţional. Economia SUA se bazează tot mai mult pe exporturile către ţările în curs de dezvoltare, precum China şi India sau state din America Latină şi Orientul Mijlociu. Astfel, promovarea unor contracte precum vânzarea de aeronave comerciale, utilaje industriale sau centrale electrice este o parte importantă a strategiei administraţiei Obama pentru creştere economică. Circa 70% din vânzările Boeing merg la clienţi internaţionali, iar compania este cel mai mare exportator de bunuri prelucrate din SUA. Fiecare miliard de dolari din vânzările Boeing asigură circa 11.000 de locuri de muncă în SUA, în condiţiile în care unele contracte se măsoară în zeci de miliarde de dolari.

Directorii Airbus refuză si discute public detaliile campaniilor de vânzare, iar documentele WikiLeaks se concentrează, în principal, pe eforturile diplomaţilor americani. Însă o sursă oficială din interiorul companiei admite că, lăsând deoparte acordurile internaţionale, vânzările de aeronave comerciale nu sunt decuplate de relaţiile politice. Documentele WikiLeaks oferă mai multe exemple în acest sens, printre care un contract încheiat în luna noiembrie a anului trecut între Arabia Saudită şi Boeing pentru 12 aeronave Boeing 777, cu opţiune pentru încă zece unităţi. Tranzacţia valorează peste 3,3 miliarde de dolari, la preţuri de listă, iar încheierea contractului a fost precedată de câţiva ani de lobby intens derulat chiar de oficiali americani.