Anul acesta, România revine pe harta marilor producători de grâu din lume. Proiecţiile Ministerului Agriculturii (MADR) arată că, în 2013, România va avea o recoltă totală de 7 milioane de tone, cu 40% peste nivelul de anul trecut, când productivitatea a fost trasă în jos de secetă şi de condiţiile meteo nefavorabile. La nivel global, recolta totală de grâu este estimată la 701 milioane de tone, în creştere cu 7% faţă de sezonul anterior. Astfel, un procent din total este produs de România. Producătorii, însă, nu împărtăşesc bucuria MADR. Preţul grâului de panificaţie a ajuns sub 700 de lei/tonă, cel mai scăzut nivel în comparaţie cu perioada similară din ultimii trei ani precedenţi, după cum arată statistica oficială a MADR. Aceasta este prima confirmare oficială a scăderii accelerate a preţului grâului după ce, în ultimele luni, cifrele vehiculate atât de producători, cât şi de comercianţii de materii prime agricole au indicat această tendinţă. Faţă de acum doi ani, cotaţia grâului este cu 25% mai mică, iar declinul din ultimele şase luni este de peste 40%. Evoluţia are impact, în principal, asupra marjelor de profit ale fermierilor, pentru că recolta mai mare de grâu va aduce în economie, în ciuda preţului mai mic, tot un miliard de euro, un nivel asemănător cu cel de anul trecut. Cei care vor câştiga ceva din grâu vor fi doar fermierii care vor face peste cinci tone la hectar. Asta pentru că nivelul mediu al costurilor pentru producţia de grâu se ridică la 3.000 de lei/anual/hectar, iar în cazul unei producţii de cinci tone/hectar şi al unui preţ de 660 de lei/tonă, rezultă încasări totale de 3.300 lei. În aceste condiţii, marja netă pentru producţia de grâu este 26%, având în vedere şi subvenţia de circa 570 lei/hectar. Însă România mai are dezavantajul de a fi prinsă, la nivel regional, într-o piaţă puternic influenţată de Rusia şi Ucraina. Şi cele două state se pregătesc să strângă recolte-record de grâu. Astfel, fermierii ruşi estimează că vor produce în acest an 54 de milioane de tone de grâu, cu 45% peste anul trecut, iar ucrainenii prognozează dublarea volumelor la circa 20 de milioane de tone. Nu este însă niciun secret că, deşi preţurile de producţie sunt mici, tranzacţiile se fac la preţuri mult mai mari, şi nu producătorii sunt cei care au de câştigat de pe urma cotaţiilor impuse la burse.